Potop
Veneau bizonii, veneau cu vântul... Copita le arde albastră, absent, E soare pe colțuri, in centru ciment Și sus, tot mai sus, un soare dement Și soarele: o baltă sculptată
KMKarina MereutaIubire fără arie si fără volum
Buza ta cu gust de ceară Se topea in călimară Printre cuburi de cerneală... Geometrie în cuvinte; De la Eu la Tu se simte Ca o ploaie gândul meu Cerul nostru:un
KMKarina MereutaCădere
Păsări desfrânate, cu aripi mântuite, Zbor desculțe, păgâne, amar văruite. Cuminte aghiazmă cu miros de baltă... Mi-e pana infiptă in cerul din talpă Cad păsări, și
KMKarina Mereutain galop, cerul...
Alergau atât de înalte, mânzoaicele... Copita lor - un amurg asudat; Cu fiecare clipire aerul era mai zălud Și cerul: spart intre dinți ca o nucă și crud... Azi am să mă imbăt, în galop,
KMKarina MereutaCantec
Aleargă desculț printre ploi mereu mai aproape, departe apoi... -Ia-mi mâna iubite si fugi e luna carunta de-atâția prunci goi, de-atâția ochi
KMKarina Mereuta