Studenție…

Sesiunea…Toți în toate părțile încercând să facă rost de cursuri. Stai pe canapea, ascultând muzică și te gândești: “La dracu! Mâine am examen la climatologie (spre exemplu)…cred că ar trebui să mă apuc de învățat”, zici tu într-un moment de luciditate deplină, suspicios de deplină. „Mdeah…o să mă apuc să citesc cursurile alea mai târziu un pic.” Mai butonezi un pic telecomanda în speranța că o să găsești ceva la televizor care să-ți distragă atenția de la nenorocitul de examen. NIMIC. „Să iau cursurile în brațe”, îți zici, resemnat. Dai să citești primul cuvânt din prima frază a primei pagini a primului curs…dar iți vine, subit, foame. „Stai să mănânc.” Arunci cursurile de-o parte și mergi la bucătărie. Îți aduci aminte, fără să vrei de mama care îți gătea mereu, dar acum, de când cu facultatea, de când ai plecat în alt oraș (chipurile ca să înveți mai bine, că deh, e oraș mai mare, cu mai multe oportunități etc, când tu de fapt ardeai de nerăbdare să scapi de ai tăi) trebuie să-ți faci singur de mâncare, iar tu, mititelul, ți-ai găti singurel, că știi să te descurci, dar vorba aceea…de ce să dai banii pe mâncare, când poți să-o dai pe băutură, cu prietenii? În fond, tot în stomac ajunge. În bucătărie descoperi sărăcie lucie, în frigider bate vântul. Cu toate astea, ți-a mai rămas puterea să te minunezi, în locul firescului gest de a-ți da una peste frunte cu remarca: „Bă ce bou sunt, de unde dreaq mâncare?!” Eh, mă rog, găsești pe acolo, într-un borcan niște mâncare trimisă de acasă…Când nu ai altă alternativă, mâncarea aia e perfectă. Mănânci încet, cu înghițituri mici, ca nu cumva să revii prea curând asupra cursurilor care zac desfăcute, așezate pe pat și nerăbdătoare (îți trece prin cap că ai vrea să fie o femeie în locul lor) și te bufnește râsul ca apucatul. Continui să te gândești aiurea, așa cum, nouă studenților (și nu numai) ne place să ne gândim. Ajungi să-ți pui întrebări stupide, să faci planuri, că vorba aceea, prostul când e trist, face planuri (ATENÞIE de acum înainte să nu faci planuri când ești trist!). Constați cu adevărată tristețe că s-a terminat mâncarea…și nu-ți pare rău neapărat de mâncare, că de bine, de rău ai băgat la ghiozdan; tristețea mare te cuprinde când îți amintești de climato. Mergi plictisit să înveți. Pui mâna pe cursuri…te uiți la ele, ele se uită la tine. Primul curs începe să-ți facă cu ochiul. Tu te strâmbi la el răutăcios și îl arunci de-o parte: „Du-te dracu, urâtule! Mi-e sete…” Mergi din nou în bucătărie, dai să bei dintr-o sticlă, dar după prima înghițitură scuipi în chiuvetă, de parcă ai fi băut otravă. „Bleah…apă! Mi-e sete de bere, nu de apă!” Așa că te decizi să pleci la magazin să cumperi o bere. Te scotocești prin toate buzunarele, găsești niște bani și, fericit, mergi să cumperi noua Tuborg, cea cu ambalaj care îi place în mod deosebit lui Martin, băiatul din reclamă. Magazinul de peste stradă nu deține, din păcate, noua Tuborg… „Să merg până la mall?” Te duci la mall, pentru că ești conștient că fără bere, nu o să meargă niciodată învățatul. Acolo o vezi pe vânzătoarea aceea frumoasă, cu care ai tu visuri erotice. După ce cumperi berea, în timp ce te holbezi neputincios în decolteul fetei începi să-i dai dreptate lui Martin: chiar ai vrea ca toate lucrurile să fie la fel de transparente precum sticla de Tuborg. Oftezi în sinea ta și te îndrepți spre casă. Desfaci berea…te arunci pe canapea, între ele…cursurile. „Eh, până aici v-a fost, acum vă învăț”, le spui tu pe un ton amenințător. Îl iei iar pe primul, chiar merge treaba și gândești: „Domn’le, ce face berea asta, să mai zică psihologii că are numai influență negativă!” Citești vreo jumătate de pagină, dar te oprești: ți-e cald, tare ai face un duș. La duș, alte gânduri, bineînțeles legate de fata de la mall. Când închizi ochii ți-o imaginezi lângă tine, mai ai un pic și te trezești în erecție, dar noroc că apuci să deschizi ochii și să privești lung faianța. După duș, ce poate să fie mai mișto decât o țigară? Și o iei de la capăt cu foame, sete, cald…Stai prea sus, te pui pe parchet. E prea rece parchetul, așterni o pătură. Te înțeapă pătura, mai pui și un cearșaf. Te mai ridici o dată să răspunzi la telefon… Pe la ora 12 noaptea ai, în sfârșit curajul să recunoști că ți se rupe de examenul de a doua zi, așa că stingi lumina, că să te mai gândești un pic la fată. Să fii student nu înseamnă să mergi la cursuri zilnic și să înveți ca tocilarii. Să fii student înseamnă să citești o dată înainte de examen. Să fii student nu înseamnă să iei 10. Să fii student nu înseamnă să fii stresat, ci să fii liniștit. Să fii student înseamnă să înveți viața, să știi ce înseamnă să mergi pe jos, pentru că banii de autobuz i-ai dat pe țigări și să te bucuri de vizita părinților, cu gândul că o să te dezlipești de foame. Să fii student înseamnă să pierzi nopțile NU învățând, ci țopăind cu prietenii. Să fii student e să fii liber. Să fii student e să fii tânăr. Să fii student e…al dracului de bine!