Juravlea Grigoras

Întreb pe țiganca din vis - Ce-aveți fă acolo ? Stătea pierdută într-o mare întindere de hârtie albă pe care se vedeau grămăjoare vineții de ale mâncării . - Făină de crini ! Era așa de alb

La limită stătea cocoșată soarta și lua tribut tuturor celor care voiau să și-o depășească, folosind scările lui Kirscher . Până într-o zi când Oedip – salvat și-a ridicat coloana până la

Toamna vine pe-ndelete și culege de la fete foi subțiri înfierate cu desene de palate și culege de la fii toate dulcile-armonii . Dai să intri în palat te strivește un oftat și măsura

dau în primire acest trecut* tinerilor care acum au pornit la drum, nu pentru frumusețea drumului ci pentru sporul mersului ! Întind posesiunilor lor asupra tutulor vizitelor noastre

Pe Sena mai la vale E câmpul de mișcare A celui anchilozat De ștreangul gâtului spânzurat . Mai în sus la aluniș Dușul existenței e-n frecuș Și eiffelul de-oțel E o floare de prier Tăceți

Dorindu-te pe tine mă scald în mine fin polen mineral . sunt fiul cenușii din golul pătrunzând din oase în tot . Aștept lungul drum de la ochiul inimii în

Ș-am plecat de-acasă gol goluț pe masă ș-am călătorit pân’ la crângul îndoit, biet băț de chibrit . Ș-așa mă vântur prin prisaca cu flutur . - Oare ce-nsemnează astăzi moartea

Lumea fără mine Era o tristețe desăvârșită Și o mare de liniște mă apleca Nor bătut de vântul deznădejdii . Plecasem de mult din lume ! Tiptil depărtarea cețoasă a

Orație de nuntă La nunta dintre un azi și un mâine ETERN peste pragul casei voastre pășesc dincolo, în blânda țărmuire legând valul de moliciunea grea a clipei prispă

Era și iar era depărtarea . Era și tot avea starea de dor . Era și sta culmea dreaptă, a răbdării, căci era și-o stea de mărimea ta ! Mai aproape de cer totul pare mai ușor de suportat . De

Putredul se usucă stafidit început de vară Gonește murmurul sec în tainică monedă pentru adânc . Gândăcind cetăți subterane te văd apropiind ursuz Buza de buză în auto-sărut . Mi-e

Căderea Troiei n-ar fi avut loc Dacă frumusețea ar fi fost A Elenei Dar ea …era peste Elena . Frumosul David spune Michelangelo Frumosul Lysys spune Platon . Frumosul gând spune

La cules de vie Vine via-n sine Și te lasă chel De gândul – prim ger . Hai și pe la mure Biete prunicele Date de cel prunc Să ne pază-n Sfânt ! Hai la hora dans Cu ușor balans Hai peste

Al dumneavoastră domn iubit Balanța judecății în ceas i-a sosit Și din pura oră creață A ales dor de verdeață Atât de mult cât s-au iubit Trăsnăi de moarte-au făptuit Verile cu primăvara, vara

Se-așterne noian Tristeții încins an Vânt solitar Desprinde bizar Frunzarul total În marele bal Al toamnei . Sunt sigur că mint Sub far de argint Cu frunze de mirt În halbă de birt

Printre codri printre cerbi Am trecut aseară, vezi, Și te-am căutat, aleasă, Să-ți întind gură mieroasă . Peste dealuri, peste vâlcele Am pornit hoinarul, lele, Să-ți găsesc ascunsă-n

Pasărea privește drept în ochi aerul, când vrea să lovească cu aripa . Păziți-vă îngeri ! Domnul iubitor de verdeață i-a dat câinelui la vânătoarea la care pornise, doar mirosul . De atunci