Printre codri printre cerbi
Am trecut aseară, vezi,
Și te-am căutat, aleasă,
Să-ți întind gură mieroasă .
Peste dealuri, peste vâlcele
Am pornit hoinarul, lele,
Să-ți găsesc ascunsă-n
Pasărea privește drept în
ochi aerul, când vrea să
lovească cu aripa .
Păziți-vă îngeri !
Domnul iubitor de verdeață
i-a dat câinelui la vânătoarea
la care pornise, doar mirosul .
De atunci
Căderea Troiei n-ar fi avut loc
Dacă frumusețea ar fi fost
A Elenei
Dar ea …era peste Elena .
Frumosul David spune Michelangelo
Frumosul Lysys spune Platon .
Frumosul gând spune
La limită stătea cocoșată soarta
și lua tribut tuturor celor care
voiau să și-o depășească, folosind
scările lui Kirscher .
Până într-o zi când Oedip – salvat
și-a ridicat coloana până la
Toamna vine pe-ndelete
și culege de la fete
foi subțiri înfierate
cu desene de palate
și culege de la fii
toate dulcile-armonii .
Dai să intri în palat
te strivește un oftat
și măsura
Al dumneavoastră domn iubit
Balanța judecății în ceas i-a sosit
Și din pura oră creață
A ales dor de verdeață
Atât de mult cât s-au iubit
Trăsnăi de moarte-au făptuit
Verile cu primăvara, vara
Se-așterne noian
Tristeții încins an
Vânt solitar
Desprinde bizar
Frunzarul total
În marele bal
Al toamnei .
Sunt sigur că mint
Sub far de argint
Cu frunze de mirt
În halbă de birt
Dimineața aceea de vară
curtea mării părăsite,
adunase ceață și umbre mincinoase .
Se făcea că dansau în jurul
meu, ca mai ’nainte stropii de
ploaie, nenumărate oglinzi în
care șerpuiau în
Întreb pe țiganca din vis
- Ce-aveți fă acolo ?
Stătea pierdută într-o mare
întindere de hârtie albă pe
care se vedeau grămăjoare
vineții de ale mâncării .
- Făină de crini !
Era așa de alb
Era și iar era depărtarea .
Era și tot avea starea de dor .
Era și sta culmea dreaptă,
a răbdării, căci era și-o stea
de mărimea ta !
Mai aproape de cer totul pare
mai ușor de suportat .
De
La cules de vie
Vine via-n sine
Și te lasă chel
De gândul – prim ger .
Hai și pe la mure
Biete prunicele
Date de cel prunc
Să ne pază-n Sfânt !
Hai la hora dans
Cu ușor balans
Hai peste
Pe Sena mai la vale
E câmpul de mișcare
A celui anchilozat
De ștreangul gâtului spânzurat .
Mai în sus la aluniș
Dușul existenței e-n frecuș
Și eiffelul de-oțel
E o floare de prier
Tăceți
Ș-am plecat de-acasă
gol goluț pe masă
ș-am călătorit
pân’ la crângul îndoit,
biet băț de chibrit .
Ș-așa mă vântur
prin prisaca cu flutur .
- Oare ce-nsemnează astăzi
moartea
Putredul se usucă
stafidit început de vară
Gonește murmurul sec
în tainică monedă pentru adânc .
Gândăcind cetăți subterane
te văd apropiind ursuz
Buza de buză în auto-sărut .
Mi-e
Dorindu-te pe tine
mă scald în mine
fin polen mineral .
sunt fiul cenușii
din golul pătrunzând
din oase în tot .
Aștept lungul drum
de la ochiul inimii
în
dau în primire
acest trecut* tinerilor care
acum au pornit la drum,
nu pentru frumusețea drumului
ci pentru sporul mersului !
Întind posesiunilor lor asupra
tutulor vizitelor noastre
Orație de nuntă
La nunta dintre un azi și un mâine
ETERN
peste pragul casei voastre
pășesc dincolo, în blânda
țărmuire legând valul
de moliciunea grea a clipei
prispă
Lumea fără mine
Era o tristețe
desăvârșită
Și o mare de liniște
mă apleca
Nor bătut de vântul
deznădejdii .
Plecasem de mult din
lume !
Tiptil depărtarea cețoasă
a