Haiducie
Printre codri printre cerbi Am trecut aseară, vezi, Și te-am căutat, aleasă, Să-ți întind gură mieroasă . Peste dealuri, peste vâlcele Am pornit hoinarul, lele, Să-ți găsesc ascunsă-n
Sezonul
Pasărea privește drept în ochi aerul, când vrea să lovească cu aripa . Păziți-vă îngeri ! Domnul iubitor de verdeață i-a dat câinelui la vânătoarea la care pornise, doar mirosul . De atunci
Paradox cu
Căderea Troiei n-ar fi avut loc Dacă frumusețea ar fi fost A Elenei Dar ea …era peste Elena . Frumosul David spune Michelangelo Frumosul Lysys spune Platon . Frumosul gând spune
Din viață
La limită stătea cocoșată soarta și lua tribut tuturor celor care voiau să și-o depășească, folosind scările lui Kirscher . Până într-o zi când Oedip – salvat și-a ridicat coloana până la
Vine toamna...
Toamna vine pe-ndelete și culege de la fete foi subțiri înfierate cu desene de palate și culege de la fii toate dulcile-armonii . Dai să intri în palat te strivește un oftat și măsura
Ecologică
Al dumneavoastră domn iubit Balanța judecății în ceas i-a sosit Și din pura oră creață A ales dor de verdeață Atât de mult cât s-au iubit Trăsnăi de moarte-au făptuit Verile cu primăvara, vara
Toamna
Se-așterne noian Tristeții încins an Vânt solitar Desprinde bizar Frunzarul total În marele bal Al toamnei . Sunt sigur că mint Sub far de argint Cu frunze de mirt În halbă de birt
Gardul cu oglinzi
Dimineața aceea de vară curtea mării părăsite, adunase ceață și umbre mincinoase . Se făcea că dansau în jurul meu, ca mai ’nainte stropii de ploaie, nenumărate oglinzi în care șerpuiau în
Făină de crini
Întreb pe țiganca din vis - Ce-aveți fă acolo ? Stătea pierdută într-o mare întindere de hârtie albă pe care se vedeau grămăjoare vineții de ale mâncării . - Făină de crini ! Era așa de alb
Era și iar era
Era și iar era depărtarea . Era și tot avea starea de dor . Era și sta culmea dreaptă, a răbdării, căci era și-o stea de mărimea ta ! Mai aproape de cer totul pare mai ușor de suportat . De
Hai țară
La cules de vie Vine via-n sine Și te lasă chel De gândul – prim ger . Hai și pe la mure Biete prunicele Date de cel prunc Să ne pază-n Sfânt ! Hai la hora dans Cu ușor balans Hai peste
B i n o c l u l lui mon ’oncle
Pe Sena mai la vale E câmpul de mișcare A celui anchilozat De ștreangul gâtului spânzurat . Mai în sus la aluniș Dușul existenței e-n frecuș Și eiffelul de-oțel E o floare de prier Tăceți
Dar, vai, darling
Ș-am plecat de-acasă gol goluț pe masă ș-am călătorit pân’ la crângul îndoit, biet băț de chibrit . Ș-așa mă vântur prin prisaca cu flutur . - Oare ce-nsemnează astăzi moartea
Bătrân pământ
Putredul se usucă stafidit început de vară Gonește murmurul sec în tainică monedă pentru adânc . Gândăcind cetăți subterane te văd apropiind ursuz Buza de buză în auto-sărut . Mi-e
FERTIL – DORUL
Dorindu-te pe tine mă scald în mine fin polen mineral . sunt fiul cenușii din golul pătrunzând din oase în tot . Aștept lungul drum de la ochiul inimii în
Act de danie :
dau în primire acest trecut* tinerilor care acum au pornit la drum, nu pentru frumusețea drumului ci pentru sporul mersului ! Întind posesiunilor lor asupra tutulor vizitelor noastre
Orație de nuntă
Orație de nuntă La nunta dintre un azi și un mâine ETERN peste pragul casei voastre pășesc dincolo, în blânda țărmuire legând valul de moliciunea grea a clipei prispă
Lumea fără mine
Lumea fără mine Era o tristețe desăvârșită Și o mare de liniște mă apleca Nor bătut de vântul deznădejdii . Plecasem de mult din lume ! Tiptil depărtarea cețoasă a
