Poezie
Kira
1 min lectură·
Mediu
Te-am smuls din beznă a unui drum rece,
Sub orbitoarea farurilor gheară,
Un ghem de viață cu ochii-abia deschiși,
Pășind timid din prima ta chimeră.
Au curs de-atunci doisprezece ani de umbră,
Dar boala-ți roade carnea fără milă,
Kira, mănunchi de taină și suspin,
O stinsă stea, frumoasă și fragilă.
În pat, tăcut, încă-ți mai simt eu labele
Cum mă împing prin somnul tău mut,
Un reflex stins din vremurile calde,
Rămas zălog pe-un țărm deja pierdut.
Iar colțul tău de lângă poartă, unde
Te mai mângâie soarele-n tăcere,
Va fi al tău pe veci când vei fi moartă —
Un altar sacru zidit doar prin durere.
009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Lászlò
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Lászlò. “Kira.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-laszlo/poezie/14204701/kiraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.