Poezie
Tãcere fără mormânt
1 min lectură·
Mediu
Am murit demult, tăcută, într-o zi fără mormânt,
Nimeni n-a oprit secunda, n-a fost tânguire-n vânt.
N-a stat timpul în loc atunci când m-am stins,
Am rămas doar o umbră sub dorul ce m-a cuprins.
Tot ce n-am putut purta și ce n-am putut să las
M-a îngropat adânc, fără nume, fără glas.
Însă inima, bizara, n-a vrut nicicând să se oprească,
A rămas să mă târască prin lumina pământească.
Mă târăște prin dimineți mai grele decât glia,
Peste tot ce-am fost odată, adâncind melancolia.
Lumea crede că sunt vie, că exist și că respir,
Dar eu simt cum mă destram ca un fir dintr-un potir.
Sunt un suflet dus de ape, un ecou din alt trecut,
Îngropat cu ochii liberi peste tot ce s-a pierdut..
0016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda Lászlò
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda Lászlò. “Tãcere fără mormânt .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-laszlo/poezie/14204373/tacere-fara-mormantComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.