jkloungsuh

dna mamier, vă mulțumesc

dmitri, mersi. apropo, mai ții minte când ne-am întâlnit din întâmplare? dar bine, nu aveai de unde să mă cunoști. tu când scoți cartea?
oricum, dacă dmitri vrea să dispară, omoară-l să nu-l folosească altcineva. gen dmitri-ce-se-întâmplă-cu-dmitri sau cum A fost mâncat Dmitri

da, cu acest nume.

ștefan, mersi. dacă nu mă înșel, eu am stat pe aceeași stradă cu tine :) e mică lumea, oricum

Anni, să iasă cartea și-apoi vom putea discuta despre rafturi :) în rest, mulțumesc pentru cuvinte

Dle Caragiu, vă mulțumesc, să fie! :)

vă mulțumesc pt. cuvinte, dle Djamal

Dănuț, ti ringrazio molto :)

Teodor, Mihaela, Ioana și Liviu, vă mulțumesc frumos. Da, și la secțiunea proză scurtă, marele premiu l-a câștigat Adrian Buzdugan, cu volumul Capela excomunicaților. Din păcate, Cătălin Pavel n-a putut ajunge la festivitatea de premiere.

Așa că felicitări și lor! :)

Marius, Eugenia, Laurențiu B., Medeea, George, Sebastian, Mădălina, Dan, Laurențiu O., Dana, Iarina, Alice, Veronica, Corina, Alexandru și nu în ultimul rând, Ela (am ținut să vă numesc pe toți) :), vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele voastre și mai ales, că ați avut și aveți încredere în mine. Și trebuie, de asemenea, să recunosc că foarte mulți oameni m-au ajutat - până și un singur comentariu mi-a fost de folos. Sper să ne vedem la lansare, sau de ce nu, chiar înainte.

Încă o dată, vă mulțumesc!

e un text f frumos, ce bine că l-am descoperit acum :)

două lucruri am de comentat: pluralul e streșini și acolo e propRietăresei

cumva, cand m-am adresat ție, am făcut-o cu dachine si silviu? dar oricum nu suna ca ioane, totuși nu suntem nici pe câmp, nici pe stadion

așază

când în curtea bunicului
caisul
încă își întindea
ramurile noduroase
peste streașina casei
mămăliga aburindă cu brânză și smântână
strângea în jurul mesei
trupurile flămânde

icoana din perete și ceașca cu smalțul sărit
solnița cu sare grunjoasă
și farfuriile ciobite
întregeau tabloul
în care mâna bunicului
colora

/

E o spărtură
în stratul de lumină care
mângâie și acum
obrazul bunicului.

ăsta e poemul tău și dacă l-aș fi citit așa, aș fi spus că e cel mai bun text al tău

eu știu de ce-ți amintește, dar nu contează, e fain

silviu, ți-ar sugera să renunți la spații, gândește-te la ce ai vrut tu de fapt să reliefezi, la efect etc și ai să vezi că am dreptate când spun să renunți la ele

cred ca am sa vin si eu. felicitari, anni! :)

Nu pentru prima strofa, dar si pentru titlu, e groaznic. Apoi potzi sa introduci prima strofa fara dar. Si poate-l faci mai auster. Iarasi, nu pentru ultima strofa, dar si pentru umarul cerului. ce faci? treci de la o extrema la alta? Lasa si definitiile, moartea e etc, gen, sunt plictisitoare, s-a tot scris. Stiu ca ai tendintza sa te mai opresti cand si cand sa mai bagi cate ceva despre viata, o meditatzie din cadere, dar renunta la asta. Uite, o posibila forma:

N-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții.
Despre întuneric
sau fobii.
Nici măcar despre tine
nu intenționez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta în care
m-am spânzurat de lustră

Scaunul scârțâie surd - și haț;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți.
Umbrele se ascund,
se întind,
se contractă.
Nu-mi mai amintesc nimic.
E doar tata învățându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviș
dimineața.

Mi-e sila să încerc din nou
sa desfac o bere.
Ca și cum viața ar fi un microb leneș
ce-mi intră în sânge.

asta ramane in picioare, atat, plus ca e mult mai frumos, mai auster. E transant, neimplicat, chiar. Lasa impresia unei emotii reci. Fii atent si la persoana pe care o folosesti. ba fol. pers. I, ba a IIa, e derutant, mai ales atunci cand n-ai niciun motiv s-o faci. aici chiar n-ai. Plus ca ai si greseli de genul: ar fi un microb leneș
care-ți intră în sânge
Gandeste modificarile, poate n-am taiat versurile asa cum probabil ai fi facut-o tu, dar e mai misto varianta mea.

e un text f frumos, nu pricep de ce n-are commuri

e o tampenie, trezeste-te la realitate, nu stii nici macar sa povestesti ceva, sa expui un dialog. mai bagi cate o glumita de tot rahatul, auzi - E război, nu cenaclu. - probabil iti inchipui ca toti frecventeaza cenacluri, sau au frecventat, coordonat etc. tu pentru cine scrii? de fapt, nu asta conteaza, ci pentru cine postezi? si sa nu-mi vii cu scuza ca e la personale. cand un text e personal, nu se publica sa fie citit de atatia oameni. In fine, mai interesanta e povestioara lui Vali Savu

nu e pathetic?

Nu pentru inceput, de fapt pentru modul asta al tau de a mai strecura ici-colo cate o formula sententioasa. Te inteleg, crede-ma, si mie imi vine cateodata sa mai introduc ceva care sa ma faca sa cred ca am inteles ce inseamna tot ce-am scris, dar incerc sa le elimin, pentru ca intr-un anumit punct ma fac sa ma simt neputincios si de necontrolat. In fine, cred ca ar cam trebui sa renunti la ele. Ar fi pacat, mai ales ca ceea ce urmeaza e destul de frumos si calm. Chiar nu e nevoie de astfel de versuri (\"Nu există linie de demarcație/ între mînă și vis\" - plus ca ai de_demarcatie); nu pot vizualiza asta, nici simti etc. Apoi nu-mi place nici a IIa strofa, prea controlata, prea gandita, si e introdusa subit. Problema e si ca schimbi registrul din vers in vers, din strofa-n strofa. \"cu unghiile-nvelite-n stropi de rîu\" suna cumplit.
A IIIa strofa e-n plus si iarasi, apare ceva f gandit, mie astea (\"înăuntru am reflectoare albastre/ cînd mă enervez și strig/ pot lumina o plajă\" sau \"mă subțiez cît să trec prin mine/ ca printr-un inel\") imi lasa impresia de prea regizat si ma fac sa nu te cred, plus ca si comparatia propriu-zisa e nereusita.
In schimb, da pentru ultima strofa, dar si un nu categoric pentru ultimul vers. Structura \"ne presează lacrimile\" e tare nefericita, hilara, chiar. Scapa de ea, nu aduce chiar nimic bun.

E destul de evidenta, iata, lipsa celor 1000 de contacte; chiar ar fi functionat pe aceasta plat-forma.