Jianu Liviu-Florian

Mulțumiri pentru vizită, citire, și comentariu.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

stire preluata din Mesagerul de Bistrita-Nasaud, 20-21 iunie 2007

Melania Cuc, premiată la Concursul Național de Literatură și Artă “Ambasador”

Scriitoarea Melania Cuc a fost distinsă cu Premiul I la prima ediție a Concursului Național de Poezie, Proză Scurtă și Pictură, cu tema IISUS, organizat de Trustul de Presă “Ambasador”, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Mureș și Asociația Artiștilor Plastici Mureș. Au mai fost distinși Elena Ruxandra Bularca, Târgu-Mureș - Premiul II, Florian Liviu Jianu, Craiova - Premiul III, Mihai Vasilescu, Craiova - Premiul revistei “Ambasador”.
La poezie, Premiul I a revenit Doinei Pologea, Craiova, iar la pictură - lui Claudiu Marcel Naste, Reghin.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Link: http://www.mesagerul.ro/

Poem plin de frumusețe și sinceritate. Fie ca pacea să vă muște!

Mulțumesc pentru vizită, comentariu, și pilda lui Francisco d\'Asissi.

Mulțumire pentru vizite, citire, și comentarii.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Copacului necunoscut i-am ridicat un monument
în amintirea
copacilor ce au căzut.

Mulțumesc.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Multumesc pentru vizita, comentarii, sugestii.
Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Mulțumesc, domnule Negru.
Omul are chip dumnezeiesc mai cu seama când, din unealtă a darului, se face dar.
Orășeanul nu vede în semenul său pe Iisus, pentru că a uitat valoarea, fără valoare în lumea de azi, a pământului. Adică a chipului lui Dumnezeu, de pământ.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Mulțumesc, Carmen, mulțumesc, Cristina.

Mulțumesc tuturor vizitatorilor mei, care m-au citit, comentat, înstelat. Mai presus de toate, m-au neînsingurat. Lucru pe care eu nu știu să îl fac. Fapt pentru care cerem tuturor vizitatorilor iertare.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Vă mulțumesc și pentru frumusețe, și pentru bună simțire, și pentru curăție, și pentru omenie, domnule Mihalache.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Primesc scuzele, si cer si eu iertare.
Am scris cateva randuri in care am spus, sincer, ce gandesc.
De buna seama, gresesc.
Dar aici gresesc, oare, in timpul vietii, cel mai tare?
Ce stiu?
Nu stiu aproape nimic.
Cu cat imbatranesc, stiu din ce in ce mai putin.
Axiome in a caror valoare si eternitate credeam, au murit, si mor, inaintea mea.
Dumnezeu, atent, consemneaza orice silaba.
Odata, i-am cerut sa ordone asupra mea, impreuna cu toti sfintii si demonii, \"foc!\".
Si a venit, grabita, la usa bucatariei in care ma aflam, o
silueta umana fara fata.
A trecut prin usa de la intrare.
Dumnezeu exista.
Si duhurile.
Deci, si ingerii, si demonii.
Suntem liberi sa vorbim sincer cu Dumnezeu.
Vorbind sincer, desi fumam, si cu lacrima, mi s-a trimis un raspuns, un duh, cu care eu nu stiam, nu stiu, si nu voi sti niciodata sa lupt.
Probabil, cea mai teribila lupta pe care o avem de dat in viata este cu noi insine.

Du-te-n rai, drăguță, că le știi pe toate,
și lasă-mă-n iad, drăguță,
că eu nu știu nimic.

Au mers odată niste bătrâni la avva Antonie, si avva Iosif cu dânsii. Si vrând bătrânul [Antonie] să-i încerce, a pus înaintea lor un cuvânt (verset) din Scriptură, si, începând de la cei mai mici, îi întreba ce înseamnă acel cuvânt. Si fiecare răspundea după puterea sa. Însă bătrânul zicea fiecăruia: «N-ai aflat încă». Mai pe urmă de toti, a zis către avva Iosif: «Tu cum zici că este cuvântul acesta?» Răspuns-a: «Nu stiu». Atunci a zis avva Antonie: «Cu adevărat, avva Iosif a aflat calea, căci a zis: Nu stiu.»

\"NEPATIMIREA


Nepatimirea este o stare superiora. Stiti ce spune Sfantul Ioan Scararul despre nepatimire? Spune ca este invierea sufletului inainte de invierea cea de obste a trupului si mai spune ca nepatimirea este cerul cel de pe pamint.


Nepatimirea are niste semne dupa care o putem cunoaste. Sa ne gandim la urmatorul cuvant din Pateric: Se spune ca la un parinte s-a dus o fecioara care i-a spus asa: \"Am invatat Vechiul si Noul Testament pe de rost\". \"Si?\" \"Sase zile postesc si a saptea dezleg\". Si l-a intrebat pe parintele ce mai trebuie sa faca, gandindu-se ca, cu ceea ce a realizat pina acum, a facut mult. Si parintele a intrebat-o asa: \"Ti s-a facut ocara ca cinstea?\". Ea a zis: \"Nu\". \"Ti s-a facut lipsa ca indestularea?\". Ea zis: \"Nu\". \"Ti s-a facut paguba ca si câstigul?\". Ea a zis: \"Nu\". Si atunci parintele a zis: \"Du-te si pune inceput bun, caci cu ceea ce ai facut inca nimic n-ai facut\".


Despre un parinte din Pateric se spunea ca din multa bunatate nici nu mai stia ce-i rautatea. Nu mai presupunea rautatea. Nu se mai gandea la nimic rau, din multa lui bunatate. Noi avem o alta stare sufleteasca. Noi din multa rautate, de multe ori, nu mai putem presupune bunatatea. Amestecam niste lucruri rele si in lucrurile bune.


Cum putem ajunge nepatimitori? Cum putem sa ne curatim de patimi? Raspunsul cel dintai este acesta: de patimi ne curatim cind ocolim pricinile patimilor. Adica degeaba vrem noi sa scapam de patimi, daca mergem acolo unde sunt ispite, unde sunt tentatii pentru pacate. Multi marturisesc la spovedanie ca le vin tot felul de imagini necurate in minte. De ce? Pentru ca au trait in ele, sau pentru ca traiesc in ele, se uita la lucruri necuviincioase, la filme spurcate si apoi vor sa aiba limpezime in suflet. Nu se poate asa ceva.


Sfantul Moise Arapul, pe care-l pomeneste Biserica noastra in 27 august, a fost cel mai iscusit dintre Parintii din pustia sketica, el care inainte a fost tilhar. Un tilhar ajunge sfant! Cum ajunge un tilhar sfant? Cu energiile cu care a lucrat in rautate, cu acelea lucreaza in bunatate.

Se spune ca cineva zicea asa catre Dumnezeu: \"Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc pe Tine cum am iubit altadata pacatul!\". Pentru ca tot cu iubirea pe care o port in suflet am iubit si pacatul, acum as vrea sa Te iubesc pe Tine macar asa cum am iubit pacatele de odinioara.


Nicolae Iorga spune ca numai dintii bolnavi simt fierbinteala sau raceala alimentelor pe care le primesc. Daca dintele nu-i bolnav, nu simte durere nici cind bea rece, nici cind bea ceva cald, pe cind daca dintii sunt bolnavi, atunci sufera. Asa-i si cu mindria. Cind esti mindru nu-ti place sa-ti faca cineva vreo indreptare, esti nemultumit si asta arata ca patimesti de mindrie, dar daca primesti indreptarea, primesti ocara chiar cum ai primi cinstea, ai biruit mindria.


NEPUTINTA


In 1965 m-am dus la Parintele Arsenie Boca cu un student de la Teologie care se pregatea pentru preotie. A zis Parintele catre el - eu eram numai diacon - : \"Ma, o sa ajungi preot, sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca\". Cred ca Parintele i-a spus lui ca sa aud eu. Nu va puteti inchipui de cate ori m-am gandit eu la cuvantele acestea: sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca.

Poate ca eu nu am ajuns la intelegere cata ar trebui sa am, dar cuvantele acestea mi s-au implintat in minte si le am in vedere: sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca. Pentru ca oamenii nu pot mai mult decat fac. Asta inseamna sa ne fie mila de oameni ca nu pot mai mult, ca daca ar putea mai mult ar fi si mai fericiti si ar fi mintuiti si ar fi mai bine de ei.


Este o vorba: \"Sunt mai aproape dintii decat parintii\". Cu asta vreau sa spun ca nedesavarsirile noastre sunt mai lucratoare decat principiile crestine. Unde-i \"crucea\" pe care zice Domnul Hristos sa ne-o purtam? Dorim un crestinism fara cruce, dar asa ceva nu se poate


Care credeti ca este cea mai daunatoare \"slabiciune\" a zilelor noastre?

Mai ales indiferenta! Neangajarea, dezinteresul! Am calatorit de la Iasi la Galati, in tren m-a vazut lumea in reverenda si nu m-a intrebat nimic. Nimeni nu are nici o intrebare! \"

Teofil Paraian

Mie poezia mi se pare plină de muzicalitate și sensibilitate, și înțelepciune. Ea nu este superficială, ci dimpotrivă, nu se adresează spiritelor superficiale.

Multă sănătate.

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Pentru Bogdan:

\"Despre Sfântul Visarion s-a zis: Odată toți frații erau strânși în biserică la rugăciune. Starețul s-a apropiat de unul dintre ei care păcătuise și i-a poruncit să iasă din biserică. Monahul s-a îndreptat supus și umilit către ieșire, iar Visarion i-a urmat lui zicând: \"Păcatul lui l-am făcut și eu!\"\"

Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Plin de slavă deșartă, mândrie, și iubire de sine, se cade să mulțumesc cititorilor mei, domnii Djamal, și Mihalache, pentru bucuria de a mă fi citit, comentat, pentru bucuria de a nu mă fi lăsat singur în iad.

Cu respect,