Jianu Liviu-Florian

Lipsește sufletul. Foarte frumos, Diana!

\"eu însumi vreau să fiu, să-ți fiu al vieții dar.\"
Frumos leit-motiv. Păcat că lipsește din ultima strofă, puțin confuz finalul.
Să fie viața fără de hotar,
Cu inima să-ți simt întreaga ființă,
Să-mi fie gustul tău al vieții dar,
Și contopire într-o singură credință...

Foarte bună sarea ta pe pâinea mea politică fără valoare...Mulțumesc din suflet pentru epigramă...

Ar fi bună niște sare,
Da-n politică, monșer,
Sarea are o valoare,
Iar politica - doar fler...

Condiția lucidului. Eu mă tot gândesc la pilda cu bogatul cel nemilostiv și săracul Lazăr; poate bogatul făcea și literatură la masă, este posibil, în timp ce petrecea, și chiar de foarte bună calitate, iar Lazăr plin de bube și flămând, se târa la poarta lui...

\"Sunt cat timp esti\" - superb vers.

cât de frumoasă și romantică poezie, dragă Ionela. Vine din altă lume, parcă...

Parcă stai de vorba cu Dumnezeu, dragă Gabriela, în \"Nunta poeziei\". Tu ești atât de plină de cuvinte frumoase și bune, eu, atât de posac și împiedicat.Îți mulțumesc pentru toate cuvintele tale de apreciere, și îți apreciez sensibilitatea, talentul și candoarea...

Splendidă poezie, Adrian...

Acum am luat aminte la cartea ta de vizită, dragă Adi, și am rămas impresionat. Îți mulțumesc pentru frumoasele tale cuvinte la adresa poeziei mele \"Răsăritul din Apus\". Pertinente observațiile: nu mă ridic eu la înălțimea lor. Îți mulțumesc încă odată. Îți urmăresc cu pasiune aparițiile, chiar dacă nu comentez întotdeauna. Doamne-Ajută!

Și?
Este primul cuvânt care mi-a venit în minte...Cred că lipsește ceva...

Luptând cu sila, pentru-n colț de pâine,
N-am înflorit în cuib de vis domnesc.
M-am pomenit gonit, precum un câine,

Ne-mpărtășit din osul părintesc.

Si toate acestea, luptând cu sila. Ce frumos...

Îți doresc să ajungi o minune dumnezeiască, asemeni lui Pavel, apostolul!

imagini poetice una mai frumoasă decât alta. mai sus !

ai ars sufletul meu ca o lumânare...

Orice rugăciune îmi deschide o lume în care sufletul meu se odihnește într-o grădină de lumină; visez ca din fiecare rugăciune a mea, și a noastră, să rămână în urmă popoare vii de biserici. Când nu vom mai fi, le vom asculta din cer cum se roagă, pentru oamenii care vor călca peste iarba mormintelor noastre...

Mulțumesc și foarte mulțumesc, dragă Gabriela. Îți răspund aici la comentariul tău la poezia mea : \"ne vom aduce aminte cândva\". De fapt, mă bucur că îmi scrii, și observ că am câștigat în persoana ta o cititoare fidelă. Sper să nu te dezamăgesc...am emoții...frumoasa poezia...final trist...

Starea de veghe

starea mea de veghe este așteptarea unei sentințe
care mă va condamna la șomaj.
după șomaj va urma o perioadă
în care nu voi avea nici un venit, cu excepția
salariului soției.
atâția oameni trăiesc pe pământ
din alocațiile copiilor,
sau din nimic,
eu voi căuta
un post de vânzător de ziare,
de taximetrist,
de îngrijitor de animale,
de profesor,
de paznic,
sau om bun la toate,
la o firmă oarecare
și în tot acest timp
mă voi gândi la Tine, Doamne,
la legile Tale,
la poruncile Tale,
la moartea mea,
care singură, ea,
le va rezolva pe toate,
va da o soluție,
neoriginală.
nu ai voi să cazi în depresie,
nu ai voie să te sinucizi,
nu ai voie să dezertezi,
din familia ta,
și de la datoria de a-ți câștiga pâinea cinstit,
de a nu cerși,
de a ajuta,
de a iubi
atât cât vei putea,
ai fost făcut pentru asta.
când nu vei mai putea
adu-ți aminte de cuvintele lui Iisus,
fiți asemenea păsărilor cerului
care nu adună în jitnițe,
fiți asemeni crinilor,
asemenea lor nimeni nu este îmbrăcat mai frumos,
și, spui tu,
fii asemenea tatălui tau,
mamei tale,
și bunicilor tăi,
oameni cuminți,
care și-au câștigat pâinea,
cu sudoarea mâinilor și frunților lor...

Foarte frumoasă poezia ta rugăciune, Iulia. Îmi pare bine că am citit-o, și îți mulțumesc.Față de aproapele nostru - să avem inimă de mamă, față de noi înșine - inimă de judecător, și față de Dumnezeu - inimă de fiu.

duioasă confesiune. mă cutremură finalul. sper din toată inima că poezia nu este transcrierea unei drame sufletești personale. Doamne-Ajută!

Am citit o poezie de-a ta și mi-a plăcut foarte mult. Aceasta, atat de meticulos compusă, nu îmi place. Îi lipsește, cred, lirismul. Desigur, nu te speria, este o opinie personala; din cate văd, poezia a fost foarte citită, și notată cu doua steluțe de editori, deci, plăcută. Eu cred că îndelung-elaborarea unui text poate dăuna mesajului - ca de la inimă la inimă. Poate mesajul de la minte la minte, este în câștig.