Poezie
Nu pot străbate cu pas drept o cale
Sonet 233
1 min lectură·
Mediu
Nu pot străbate cu pas drept o cale.
Când mă afund în teama ca o ghiara,
Când în orgoliul care mă doboară,
Târându-mă pe nesfârșite dale.
Asemăn mersul pe-o îngustă scară
Cu cel suit în turn de catedrale.
Încerc tăria platoșei de zale
Cu sulița ce-n trup n-o să mai doară.
Luptând cu sila, pentru-n colț de pâine,
N-am înflorit în cuib de vis domnesc.
M-am pomenit gonit, precum un câine,
Ne-mpărtășit din osul părintesc.
Să nu-l compar pe azi cu-n tainic mâine,
Ca să rămân întreg și să iubesc.
3 iunie 2004
033.575
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Nu pot străbate cu pas drept o cale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/102948/nu-pot-strabate-cu-pas-drept-o-caleComentarii (3)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
JLAcum am luat aminte la cartea ta de vizită, dragă Adi, și am rămas impresionat. Îți mulțumesc pentru frumoasele tale cuvinte la adresa poeziei mele \"Răsăritul din Apus\". Pertinente observațiile: nu mă ridic eu la înălțimea lor. Îți mulțumesc încă odată. Îți urmăresc cu pasiune aparițiile, chiar dacă nu comentez întotdeauna. Doamne-Ajută!
0
AMMulțumesc pentru cuvinte și aprecieri. Sper să avem și de acum înainte motive de satisfacții .
0
N-am înflorit în cuib de vis domnesc.
M-am pomenit gonit, precum un câine,
Ne-mpărtășit din osul părintesc.
Si toate acestea, luptând cu sila. Ce frumos...