Jianu Liviu-Florian

“Si pururea va rog, si nu voi inceta a va ruga, ca nu numai aici sa luati aminte la cele zise, ci si acasa cand veti fi sa petreceti mereu intru citirea dumnezeiestilor Scripturi – sfat pe care n-am contenit a-l da nici celor cu care ma intalnesc aparte ( in particular). Sa nu-mi spuna cineva acele vorbe reci si vrednice de multa osanda: “sunt tintuit la tribunal”, “sunt prins cu treburile cetatii”, “am de muncit”, “am nevasta”, “am de hranit copii”, “sunt cap de familie”, mirean sunt: nu este treaba mea sa citesc Scripturile, ci a celor care s-au lepadat de lume, care s-au salasluit pe culmile muntilor, care se indeletnicesc mereu cu cele duhovnicesti”. Ce spui tu, omule? Nu este treaba ta sa iei aminte la Scripturi, fiindca esti raspandit de griji nenumarate? Pai tocmai ca e in mai mare masura treaba ta decat a acelora, fiindca ei n-au atata nevoie de ajutorul dumnezeiestilor Scripturi ca cei impresurati de multe griji. Ca monahii, fugind de cetati si de tulburarile cele din cetati, si facandu-si colibe in pustie, si neavand nimic de impartit cu nimeni, ci filosofand fara de teama asezati ca intr-un liman in seninatatea acestei linisti, de multa neprimejduire se bucura; iar noi, care ne clatinam ca cei inviforati in mijlocul marii si avem nenumarate pricini impingatoare la pacat, totdeauna avem trebuinta de statornica si necurmata imbarbatare din Scripturi. Aceia stau departe de lupta, drept care nici nu primesc multe rani, iar tu stai tot timpul im primele randuri si esti ranit mereu. De aceea si ai nevoie de mai multe leacuri decat ei: ca si nevasta te supara, si fiul te intristeaza, si sluga te manie, si vrajmasul iti intinde curse, si prietenul te pizmuieste, si vecinul te pagubeste, si tovarasul de arme iti pune piedici, de multe ori si judecatorul te ameninta, si saracia te intristeaza, si pierderea casnicilor jale iti pricinuieste, si bunastarea te ingamfa, si restristea te abate. Si multe pricini si imbolduri silnice de manie, de griji, de descurajare si intristare, de slava desarta si nebuneasca trufie ne impresoara din toate partile, si nenumarate sageti curg asupra noastra de pretutindeni: drept care avem necontenita nevoie de toate armele cele din Scripturi – ca s-a zis: sa stii ca prin mijlocul curselor treci si pe aripile cetatii umbli (Sirah, 9,18). Poftele trupesti nu se scoala oare mai cumplit asupra celor ce umbla printre oameni? Ca fata frumoasa si trupul bine facut ne ranesc prin ochi, cuvantul de rusine, intrand prin auz, ne tulbura gandul, iar de multe ori si un cantec patimas slabeste vigoarea sufletului. Dar ce zic eu? Ca un lucru care multora ne pare mai de nimic ca toate cele aratate mai inainte, si anume mirosul de parfumuri pe care il raspandesc curvele ce ies la agatat in drum, il robeste pe om doar intalnindu-se ( prin simpla intalnire) cu el. “
Sfantul Ioan Gura de Aur – Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv

Cu adevarat

\"Tot trupul ca iarba, și toată slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut, iar Cuvântul Domnului rămâne în veac (Isaia 40,6).\"

\"Usa mea la tot cel ce venea se deschidea\". (Iov)

\"Tot trupul ca iarba, si toata slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut, iar Cuvantul Domnului ramane in veac (Isaia 40,6).\"

Tragi cu dracii la masea
Toata puritatea ta,
Si-n iad toata vesnicia
Tot cu dracii o vei bea!

Ai baut o viata-ntreaga,
Si-acum stai o vesnicie
In gheena ta cea draga,
Draga, ce ti-am spus eu tie?

Epistola 227

Catre clericii din Coloneea

Scrisa in anul 375

\"Ce poate fi atat de bine si de placut inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ca dragostea cea desavarsita, despre care am inteles de la inteleptul dascal (Pavel) ca este IMPLINIREA LEGII insasi? De aceea aprob cu caldura pretuirea pe care o aratati episcopului vostru. Nu-i lucru usor nici pentru copil sa-si piarda parintele, dar nici pentru Biserica lui Hristos sa plece din sanul ei pastorul si dascalul ei. De aceea prin deosebita pretuire pe care o aratati episcopului vostru dati dovada de o frumoasa si buna dorinta. Iar aceasta atitudine demna fata de parintele vostru duhovnicesc o incuviintam numai cand se implineste cu masura, pe cand daca depaseste aceste margini atunci ea nu mai e vrednica de o astfel de apreciere.\"
...
Sfantul Vasile cel Mare

\"O basica e de spuma, intr-un secol de nimic...\"
Mihai Eminescu

„Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare,
Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el.
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă și mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subțire
C-are s-o-ncerca s-arate că n-ai fost un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt și dânșii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânșii și prostatecele nări
Și le umflă orișicine în savante adunări.”
(Scrisoarea I)

„De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o bășică e de spumă într-un secol de nimic”
(Scrisoarea II)

Superba poezie, domnule Vasile Munteanu. De la \"ninge atat de frumos cu cirese\", pana la \"cricul va ma trece inc-o iarna\". Aveti grija ca ati scris : \"ciricul\". Pentru mine, poezia este o terifianta imagine a civilizatiei umane.

M-a cutremurat identificarea femeii-inger in propria persoana. Aceeasi femeie-iubita pe care in viata o rastignim intre iad si rai. Cutremuratoare alternanta de planuri.

Si mai aflati, Prea Cinstite Invatator, ca in nevolnicia mea, si plin de frateasca grija fata de cerul - al catelea? - spre care se indreapta Spiritul Domniei Voastre, mi-am ingaduit sa va compun o oda, pe care am numit-o mustrare. Fie ca Lumina ei Negraita sa va imblanzeasca enciclopedia desertaciunii noastre.


Mustrare Hristica

Orbiti de patima, orgolii, 10 ceruri,
De propria lor statuie de opal,
Ei isi sunt preoti lorusi, in astral,
In curcubeul jalnicelor geruri –

Zei care urca vesnic spre-un altar
Pe care arde mintea omeneasca,
Ei iti intind creatia lor, in dar,
Ca lacrima cea mai dumnezeiasca –

Ei isi sunt preoti lorusi, oficiind
Cu talpile pe cer, si-n cerul 9
Cu mintea lor, care atat se oua,
Un rege-semn, mai sus de cei de rand,

Si Dumnezeu
Si peste dansii
Ploua…

Va cere iertare, umil rob al Domnului,
cel mai pacatos dintre pamanteni,
Jianu Liviu-Florian

Masura tuturor lucrurilor

Stimate Domnule Negulescu,
Asa cum bine imi spuneti, Dumnezeu este masura tuturor lucrurilor.
Si mai aflati cu frateasca sinceritate, din parte-mi, ca nici nu imi imaginam ca dumneavoastra, scriind un cuvant atat de mic,zugraviti cu dragoste un Dumnezeu atat de mare. Cred ca mai presus de valoarea poemelor pe care, cu bunatate, ni le impartasiti, ar sta chiar comentariile pe care chiar Domnia Voastra ni le-ati deslusi, cat mai este timp.
Cu dragoste si sinceritate,
Jianu Liviu-Florian

Ramona, Mariana:
Sincere multumiri pentru cuvintele care nu arunca cu pietre.
Cu respect,
Jianu Liviu-Florian

Stimate Domnule Negulescu,
Si mai aflati cu frateasca sinceritate, din parte-mi, ca nici nu imi imaginam ca dumneavoastra, scriind un cuvant atat de mic,zugraviti cu dragoste un Dumnezeu atat de mare. Cred ca mai presus de valoarea poemelor pe care, cu bunatate, ni le impartasiti, ar sta chiar comentariile pe care chiar Domnia Voastra ni le-ati deslusi, cat mai este timp.
Cu dragoste si sinceritate,
Jianu Liviu-Florian

Stimate Domnule Negulescu,
Asa cum bine imi spuneti, Dumnezeu este masura tuturor lucrurilor.
Cu dragoste,
Jianu Liviu-Florian

Mi-au placut in mod deosebit versurile
\"că-mi las frunzele viselor
scuturate în suflarea fîntînii\".
Finalul este... matematic!

Multumesc pentru vizita si cuvintele bune. Ai dreptate: lumina si mizerie ingemanate. Ai dreptate: batranul acela suntem toti.

Frumoase imagini, inspira reflectii amare..

Mariana, Mari, Valeriu:
Cum sa va multumesc pentru bunatatea voastra, si atentia pe care mi-a acordati cu atata darnicie? Cum sa va multumesc pentru vizita, lectura, sugestii, si ganduri? Fie sa va calauzeasca prin viata cei ma buni ingeri; fie sa va bucure cu taine insusi Cel mai presus de Fiinta; fie sa va bucurati o vesnicie de Lumina cea fara de asemuire; fie sa o impartiti fara parcimonie, la cei de o seama, sau mai presus, de bunatatea voastra!

Mariana, Mari:
Va multumesc din suflet pentru comentarii. Voi tine cont de sugestii. Cat despre ideea in sine a poeziei, parerile sunt impartite. Primesc un ecou din partea unui crestin, care se situeaza la polul opus, si opinia este decupata din Patericul Atonit, ceea ce ii confera o cu totul alta greutate decat joaca mea de-a poezia si rimele...

< atonit. Nu cred ca are un final fericit...

\"Cu 100 de ani in urma era un incepator care in ziua tunderii sale
in monahism a fost numit Sava si care, din cauza neascultarii si
neatentiei la gandurile sale, a fost inselat de diavol, dupa cum ne
arata urmatoarea povestire:
\" Sava auzise de la multi despre varful Athosului, ca si de
povestirea amintirilor placute din excursia si pelerinajul facut
acolo de sarbatoarea <> si a dorit sa faca si el
pelerinaj. El tot auzea expresia <> si credea cu
adevarat ca aceasta se referea la un parinte cuvios ce traia pe varf.
In ciuda impotrivirii parintelui sau, el a inceput sa urce
muntele. Cand a ajuns la Hairi a intalnit intr-adevar un batran
cuvios, cu parul alb, ce parea bolnav, care l-a insotit si l-a
intrebat:
- Unde mergi, fiule? Pari obosit si trist. Ce se intampla?
- As dori sa-l cinstesc pe Batranul Athos, a reusit sa spuna
mult tulburatul Sava.
- Fiule, eu sunt Batranul Athos. De unde vii? Unde traiesti?
- Eu sunt de la Sfanta Ana, Kerasia.
- Esti de la Sfanta Ana? Ii stiu pe toti de acolo.
- De ce nu te cunosc si pe tine? E foarte ciudat.
- Nu-ti face griji, a spus presupusul batran. Eu sunt
sfatuitor duhovnicesc si toti calugarii din ascultare, care sunt
curajosi si se gandesc la ei, vin si se pleaca in fata mea. Nu e
nevoie sa te obosesti si sa mergi mai departe. Am venit eu la tine.
Ti-am vazut intentiile. Nu e nevoie sa ajungi pe varf. Fa o
plecaciune si intoarce-te acasa, iar voia ta si eu, vom avea grija
de tine.
Monahul Sava, orbit de neascultare si de cuvintele satanei – si,
intr-adevar, satana arata asa cum si-l inchipuia el pe Batranul
Athos -, i-a facut plecaciune. Apoi, cu groaza, a observat ca mana
pe care a sarutat-o avea unghii ingrozitoare si si-a dat seama de
inselaciune.
- Acum esti al meu, a spus diavolul si eu voi veni intr-o zi
sa te iau cu mine.
In acel moment Sava a lesinat. Dupa mai multe ore , un trecator l-a
gasit si l-a dus inapoi la Sfanta Ana. Dupa trei zile si-a revenit,
a spus ce i s-a intamplat si cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare
de la batranul sau si de la fratii sai calugari. A stat opt ani in
schit fara sa-si gaseasca odihna. Apoi, la 15 ani s-a rugat Maicii
Domnului Portarita de la Manastirea Iviron sa-l ajute. Sfarsitul lui
a venit intr-o zi cand pescuia cu fratii sai in mare. S-a intamplat
la aceeasi ora la care el, odata, s-a inchinat lui satana. In
prezenta celorlalti, un vartej l-a luat pe deasupra barcii. Astfel,
sarmanul calugar Sava a disparut pentru totdeauna.\"

Doamne ajuta!
Vlad>>