Sărutul dragostei

Face parte din tine credința, ca sufletul pietrei din piatră. E frumos, mai mult, ce pot spune? O dimineață fericită.

Ati scris ca intr-un psalm arghezian. Poate ar trebui sa mai umblati putin la forma.
Cat despre continut: \"eu te iubesc, sarmane!\" - as spune ca l-ati desfiintat pe partenerul dumneavoastra de dialog, diavolul.

Numai bine!
Mari

Mariana, Mari:
Va multumesc din suflet pentru comentarii. Voi tine cont de sugestii. Cat despre ideea in sine a poeziei, parerile sunt impartite. Primesc un ecou din partea unui crestin, care se situeaza la polul opus, si opinia este decupata din Patericul Atonit, ceea ce ii confera o cu totul alta greutate decat joaca mea de-a poezia si rimele...

< atonit. Nu cred ca are un final fericit...

\"Cu 100 de ani in urma era un incepator care in ziua tunderii sale
in monahism a fost numit Sava si care, din cauza neascultarii si
neatentiei la gandurile sale, a fost inselat de diavol, dupa cum ne
arata urmatoarea povestire:
\" Sava auzise de la multi despre varful Athosului, ca si de
povestirea amintirilor placute din excursia si pelerinajul facut
acolo de sarbatoarea <> si a dorit sa faca si el
pelerinaj. El tot auzea expresia <> si credea cu
adevarat ca aceasta se referea la un parinte cuvios ce traia pe varf.
In ciuda impotrivirii parintelui sau, el a inceput sa urce
muntele. Cand a ajuns la Hairi a intalnit intr-adevar un batran
cuvios, cu parul alb, ce parea bolnav, care l-a insotit si l-a
intrebat:
- Unde mergi, fiule? Pari obosit si trist. Ce se intampla?
- As dori sa-l cinstesc pe Batranul Athos, a reusit sa spuna
mult tulburatul Sava.
- Fiule, eu sunt Batranul Athos. De unde vii? Unde traiesti?
- Eu sunt de la Sfanta Ana, Kerasia.
- Esti de la Sfanta Ana? Ii stiu pe toti de acolo.
- De ce nu te cunosc si pe tine? E foarte ciudat.
- Nu-ti face griji, a spus presupusul batran. Eu sunt
sfatuitor duhovnicesc si toti calugarii din ascultare, care sunt
curajosi si se gandesc la ei, vin si se pleaca in fata mea. Nu e
nevoie sa te obosesti si sa mergi mai departe. Am venit eu la tine.
Ti-am vazut intentiile. Nu e nevoie sa ajungi pe varf. Fa o
plecaciune si intoarce-te acasa, iar voia ta si eu, vom avea grija
de tine.
Monahul Sava, orbit de neascultare si de cuvintele satanei – si,
intr-adevar, satana arata asa cum si-l inchipuia el pe Batranul
Athos -, i-a facut plecaciune. Apoi, cu groaza, a observat ca mana
pe care a sarutat-o avea unghii ingrozitoare si si-a dat seama de
inselaciune.
- Acum esti al meu, a spus diavolul si eu voi veni intr-o zi
sa te iau cu mine.
In acel moment Sava a lesinat. Dupa mai multe ore , un trecator l-a
gasit si l-a dus inapoi la Sfanta Ana. Dupa trei zile si-a revenit,
a spus ce i s-a intamplat si cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare
de la batranul sau si de la fratii sai calugari. A stat opt ani in
schit fara sa-si gaseasca odihna. Apoi, la 15 ani s-a rugat Maicii
Domnului Portarita de la Manastirea Iviron sa-l ajute. Sfarsitul lui
a venit intr-o zi cand pescuia cu fratii sai in mare. S-a intamplat
la aceeasi ora la care el, odata, s-a inchinat lui satana. In
prezenta celorlalti, un vartej l-a luat pe deasupra barcii. Astfel,
sarmanul calugar Sava a disparut pentru totdeauna.\"

Doamne ajuta!
Vlad>>