Poezie

Asemeni lui Pillat

1 min lectură·6 mai 2008

Mediu

Asemeni lui Pillat

Tu, Doamne-n care omul ce sunt, încerc să cred,

Cu timpul și cu vârsta, o taină am aflat:

În loc să mă apropii de Tine, ca un ied,

Cu fiecare clipă, m-asemăn lui Pillat –

Tot mai bătrân și fără puterea de-altădat\',

În jur văd doar fanatici ce cred, sau nu, în Tine,

Și Lumea mi se pare un Babilon ciudat,

Ce-i blestemat să n-aibă rușine și nici bine –

În loc de blânda pace, văd luptă doar, etern -

În timp ce bietu-mi suflet tânjește la odihnă,

E-o luptă-n Paradisu-Þi și luptă și-n Infern -

Îmi ceri să am credință - eu doar visez la tihnă –

Și-aș fi, de-acum, pesemne, asemeni lui Pillat,

Cu mâinile curate, și suflet de păcate,

De nu Te-aș ține-n minte, pe gânduri legănat,

Să ni le ierți pe toate, să ni le uiți pe toate –

Așa mă spăl de Tine, pe mâini, și nu cum ești,

Ci cum mi te închipui, de toate Iertătorul,

Și dacă veșnicia-i doar ca să osândești,

Numai în mine, Doamne, lovește cu piciorul …

6 mai 2008

002.320

Jianu Liviu-Florian. “Asemeni lui Pillat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1781799/asemeni-lui-pillat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.