Poezie

Quo Vadis, homine?

1 min lectură·5 mai 2008

Mediu

QUO VADIS, HOMINE?

Demult Þi-am luat tot ce aveai de dat,

Dar ce aveam de dat, n-am dat o iotă,

Un strop de apă celui însetat,

Celui desculț, o talpă de ciubotă –

Nici însetați pe lume nu mai sunt,

Și nici desculți , iar s-avem loc de muncă

De cumpănit un bine pe pământ,

Nu am găsit, la Tine, vreo poruncă –

Așa se face că gonim hai-hui,

Pe unde unii spun că-Þi este voia,

Pe unde stai cu inima în cui,

Și ne asculți și voia, și nevoia –

Așa se face că ești de prisos,

Năframă pentru lacrimi și durere,

Și ești înmormântat până la os

Chiar și în psalmi pioși de înviere –

Așa se face că, de viu, în ziduri,

Îți facem locuință de istov,

Și împărțim din trupul Tău, în bliduri,

Ziua de mâine, la săraci, ca Iov –

Căci ce aveai de dat, ai dat, și dai,

Și ce avem de dat, e de rușine –

Tu ești în iad, și noi, trăim în rai,

Și pentru noi, se poate și mai bine…

3 mai 2008

002.210

Jianu Liviu-Florian. “Quo Vadis, homine?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1781664/quo-vadis-homine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.