Poezie
Cățelul pămîntului
Blestemul.
1 min lectură·
Mediu
Cățelul pămîntului.
Blestemul.
Orbetele își scarpină ochii,
ascunși adînc sub piele,
La margine de sate,
acum sînt cimitire despuiate...!
plăcile adîncului se zguduie,
Cutremurînd aduce numa-i nenorocire,
dezrădăcinare și durere.
Este purtărorul de blestem,invers cuvîntul.
Þările înșirate mărgea ,
în fideluțe de colonialism ,
date fin prin răzătoare.
popoare pe drum de dispariție.
Stele căzătoare.
Este năluca sînului siliconat,
Perfect.
Himeră fără chiar a prinde de veste,
cînd prin baruri buimac,îț-i cautai neveste.
Nici lacrimă nici milă nici compasiune,
nu-și șterge dușmanul după cel răpune!
plesnindul ca gușa unei broaște,
Concertul Orăcăitoarelor:Un Magnific de Iunie se naște!
001.265
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jeflea Norma,Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat