Mediu
Prințesa Floriilor cu Miros.
La umbra felinarului de lună,
Mergea incet cu gîndul la nuntă;
La un șhut se prăbușește jos,
Un os de fiară să fi fost!?
Majestic appare, zimbind, grațios la Lună;
Majestet fata de vită bună, se strecoră inspre turlă.
Clopotul bate și urlă ,
Se aud strigăte de om hapsîn, noi vom fi deacum stăpînii!
Labirintul înlesnește ,Partaj la apanaj mijloceste.
Noptea se lasă incet ,tăinuirea nu a dat greș.
Covorul floriilor țărănești ,tremură șoptind blestem!
Cerul aprinde luminii incendiare, noptea-i albå ca floare .
Prințesa își duce o vreme ,greu blestemul de romån!
Floriile insă îi dau un gånd bun ………………………..;
Scapă din gîndurile de zisă, nu ea , țara este cea ce a fost urgită ‚
Cu Gunoaile si maidanezi ,
Șterge doamne tot răul ce vezii .
001.950
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jeflea Norma,Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat