Fără titlu

trăgând în plămâni ultimii stropi de ceață rămasă de ieri pe străzile orașului mă voi duce în locul lui adam să mai veghez locul unde îi va fi dat să moară și colindat de mările pline de ieri și de tine mă voi porni în larg să secer spicele pline de boabe mășcate de lacrimi în cămașa verde revoltător voi privi străzile asfaltate căzând în genunchi mă voi ruga râzând și voi porni să-mi tai ațele de care atârn pentru a mă scălda în munții ecuațiilor tale negura se va naște subit în mine și-mi va ieși prin mâinile încleștate în crucea de pe vârf de deal mamă și tată îmi voi fi voi da o sfârlă soarelui de metal îmi voi citi cărțile începute și voi porni spre tine nu mă voi teme de străzi întunecate nici de frig întunecos nici de glod copilul A îmi va fi ideea rândurile de case le voi da la o parte voi face loc soarelui în mijlocul uscatului pentru a-l pune acolo și pentru a veni la el să văd cum gâze și insecte se vor strânge noaptea împrejurul său aripi voi avea și ochi și liniște