Rugăciune
înlemnit rămas-am de lumină am tras flămând țărâna neagră în plămâni scoarța-mi a început să cadă de la sine rădăcini am prins luminat mi-am explodat inima mâinile mele vlaga mi-au
Vedeniile lui Ioan
m-am încâlcit în sârmele ghimpate de pe frunțile hristoșilor răstigniți pe furcele caudine un tanc mi-a șoptit că unchiu-meu a vândut deja cerul pe 50 de steluțe și l-a arat cu 13
Fara titlu
trăgând în plămâni ultimii stropi de ceață rămasă de ieri pe străzile orașului mă voi duce în locul lui adam să mai veghez locul unde îi va fi dat să moară și colindat de mările pline de ieri
Lui Nietzsche
în călcâie goale merg pe sticlă spartă cu degetele goale sparg sticla dreaptă din fața-mi mi-e frig și tremur în corpu-mi de faianță și rece e faianța pe unde cu degetele goale calc capuri moi de
