Poezie
Negarea negației
poem
1 min lectură·
Mediu
Negarea negației
Nici vântul nu e vânt, nici cerul nu e cer
Și luna ce-a apus nu are altă soartă.
Cuvântul nu-i cuvânt, misterul nu-i mister
Și orice început e calea către moarte.
Nici harul nu e har, nici visul nu e vis
Și clipele de ieri s-au scurs în veșnicie.
Amarul nu-i amar, abisul nu-i abis
Și bunul Dumnezeu ne iartă nebunia.
Nici spusul nu e spus, nici gândul nu e gând
Și zâmbetul mereu precedă doar suspine.
Apusul nu-i apus, mormântul nu-i mormânt
Și azi nu are rost să știm ce va fi mâine.
Nici bunul nu e bun, nici răul nu e rău
Și soarele-n zenit e-un suflet în cădere.
Nebunul nu-i nebun, iar zeul nu e zeu
Și sacrul ideal se sparge de tăcere.
Nici dorul nu e dor, nici steaua nu e stea
Și nu există căi de-a-ntoarce tinerețea.
Amorul nu-i amor și tu nu ești a mea
Și tot ce mi-a rămas e-o umbră de tristețe...
012597
0
nici mama nu-i a ei
nici buna nu e bună...
și tu te-ai terminat
Până la urmă n-ai mai rămas cu nimic.