Poezie
Singurătate
poem
1 min lectură·
Mediu
Singurătate
Viața mea - speranțe stinse,
Axiome ne-nțelese,
Gânduri reci în nopți aprinse,
Stele vii, minuni alese.
Stropi de inimă pustie,
Veșnicie fără fire,
Zâmbet dulce la mânie,
Liniște în fericire.
Viața mea - ‘nceputul morții,
Ascendență în cădere,
Violență fără forță,
Exclamații în tăcere.
Lumânări arzând pe valuri,
Luna rătăcind prin vise,
Paradox de idealuri,
Teatru fără de culise.
Viața mea - durere sfântă,
Retrăiri fără dorințe,
Monolog fără cuvinte,
Rugăciuni fără credință.
Demoni negri pe icoane,
Iadul minții plin de îngeri,
Împărați fără coroane,
Sfinți cu mâinile în sânge.
Viața mea - un val fierbinte
Într-o mare înghețată,
Un apus de simțăminte
Într-o lume disperată.
Doar prieteni la beție
Cu surâs profund apatic...
Un acces de nebunie
Într-un suflet singuratic.
002.175
0