Moartea
Te-ai aruncat peste mine aseară (pupila ochiului meu o sărutai) fără ca trupul meu să o ceară. Erai frumoasă. Și ce grea erai... Iar pleoapa îmi căzu mai grea ca niciodată acuma chiar, când
IViulian vadeanCântec
Cum ți-aș fi sărutat sânii, femeie, cum te-ș fi strâns în brațe și aș fi coborât cu tine în ape ! Amintirea mea despre tine se pierde, se pierde până acolo unde se sfârșesc jocurile de-a
IViulian vadeanStrigare
Îmi îngropasem mâna dreaptă în sângele tău de femeie murindă, în sufletul tău de femeie mirată de ape, de ochi, de oglindă. Câinii-ți lingeau rănile, sânii și frunza -vai!- frunza se oprea
IViulian vadeanCompoziție (nud)
Tu îmi apari netulburată, puțin confuză de zorii dimineții, de dulcea zbatere a aripei în înger. Tu-mi pari a apei și a vieții, a clopotelor pari, bătute-n veșnicie și-a rozelor petale de
IViulian vadeanVis și visare
Mă gândesc, mă gîndesc doar la sufletul tău, la inima ta, la albastrul gurii tale, la frunzele toamnei mirosind a culoare și-asa adorm, gândindu-mă ca tu ești coborâtă din poveste. Și
IViulian vadeanCaricatură
Desigur, ea avea un singur deget la o mână și-acesta îi era de-ajuns. Desigur, ea trăia doar o zi pe săptămână și mă întâmpina la poartă cu-n surâs. Cinci cai avea și cinci pisici in slujba
IViulian vadeanA priori
Da, eu am ucis-o ! i-am zis mamei mele arătându-i ora. Eu am ucis-o! arătându-i frunza de deasupra orei. Ea nu era albastră cum mi-am închipuit-o, ci pământie, ca ochii tăi. Ea alerga prea
IViulian vadeanSete
Mi-acopeream cu palmele sufletul (îl încălzeam între coastele mele fictive) și aruncam câte-o suflare peste el, aburindu-l între-ncleștări de degete naive. La fiecare pas , sufletului meu îi
IViulian vadeanAutoportrt
Să-ți povestesc ceva despre mine, despre viața mea, despre culoare, despre picioarele mele pe picior de plecare? Să-ți povestesc ceva despre câini? Ei bine, ei beau sânge din sângele meu, ei
IViulian vadeandestin
Cel mai adesea mor în vii mistreții (ei se aruncă-n doine și legende), așa apar pe lume ei, profeții, iar drumurile-ș intețtesc drumeții și păsările zboară-n aer mai atente... Eu bunăoară
IViulian vadeanOpus 10
Îmi spăl mâna dreaptă cu rânjetul tău de femeie apărută din orice alt fel de existență decât dorul. Am prins rădăcini in brațe și mă trag în jos, de spate. Ochiul tău de femeie bătrână vede
IViulian vadeanPloua cu ingeri
Ploua cu ingeri. La fiecare casa cate-o cruce, la fiecare cruce cate o coroana. In casa mea, ingerul meu este venit sa doarma. ...ingerul meu, ingerul meu ce esti atat de alb mereu... Ploua
IViulian vadeanImpresie - moment
Soarele era un punct pe întinderea pustie. Într-un colț, pe-o canapea duhul meu stătea să doarmă încordat ca un resort și căzut in agonie fredonându-i o sonată tinerei cu chip de
IViulian vadeanRemuscare
Cine ești și de unde vii, fantomă a trecutului, a viitorului, ochi neatins de pacatul vederii ? Te iubesc. O, nu pleca, nu pleca ... Oamenii sunt ciudați. Se uită la noi și rânjesc cu
IViulian vadeanAcuarelă îintunecată
Eu mor. Iar tu asculți cum glasul meu se pierde definitiv în noapte și te bucuri, mă strigi, îmi râzi, îmi tragi ocheade scumpe pe la spate. Eu mor. Și cad pe stradă, chiar unde moartea
IViulian vadeanOglindă
Omul, stând în picioare, contemplă păsările-n zborul lor absurd. Arborele contemplă umbra sa lăsată pe asfaltul ud. Apei dor de munte i se face și-atunci la soare se roagă, la soare. Pasărea in
IViulian vadeanNoroi
Sunt și nu sunt... ...jumătate apă, jumatate pământ. Prin coaste sufletu-mi se scurge: noroi și capete de cruce. Mi-e dor de tine și de noi. ...noroi, noroi, noroi, noroi...
IViulian vadeanCaderi de pe pamant
Devenisesi putin felina si zgariai pupila ochiului meu, osul coastei mele il rosesi. Eu ma temeam de tine, de-mbratisarea ta, eu ma temeam de orice nu era verde si mirosea a sange. Ma apasa
IViulian vadeanCaderi de pe pamant
Pe jumatate m-am nascut, pe jumatate mor, doar sufletu-mi gravitand in aer, ca-ntr-un balansor, isi plange-odihna de pe nor cazand, mereu cazand. Iar jumatatea nenascuta
IViulian vadean