nasolul secol 13…
tătarii se năpusteau asupra europei
ca virușii scăpați de sub control…
pârjoleau holdele
confiscau vitele…
violau și robeau femeile
fecioarele
orătăniile…
focurile
a fost odată ca niciodată
un copil cu totul și cu totul din fier.
mama
îi schimba la timp pempărșii de azbest
tatăl
îl curăța cu peria de sârmă și cu decapant
până ce copilul
din cer coborî o navă cosmică
deasupra pădurii. pârli vreo câteva hectare,
căsuța pădurarului cu tot cu conținut,
veverițe și alte animale mici
trăitoare prin scorburi. ah, nava aceea!
ce dublă
pe culoarul maternității
tata aștepta plin de condens la tâmple
în sală mama împingea
doctorii trăgeau
iar eu propteam.
zice unu`: “cezar-
-iană!” altu`: haide dom`le,
fii serios”
și mă
vorbesc pe mess cu d-ra cornelia
despre ce mai faci și despre cum o mai duci
despre starea vremii adică despre caniculă
despre beibi sunt învelit în cearceafuri ude ca lazăr
despre dear îți scriu
nea cucu, folosi-te-aș ca împământare
că ți-ai bătut joc de lucrare
când mi-ai făcut electrica.
dacă voi arde ca un șobolan
-datorită fușărelilor matale-
cum voi putea să te mai caut
să te
acuma dacă am furat
și dacă mă vor da în judecată
și voi pierde
și cere-mi-se-vor despăgubiri
și se va trece la executarea
silită
ce să-mi ia?
că n-am nimic
numai rinichiul să nu mi-l
sighet pe 30 decembrie.
ivasiuc zboară desupra orașului
cu o duzină de cărți în cioc.
uitându-se în jos mă percepe
ca pe o pată neagră inofensivă
cu toate că subconștientu-i procesează
în extremadura
vise pomicole bîntuie
somnul muncitorilor sezonieri
pe cazmale strălucesc
elitrele greierilor
noaptea spaniolă e scurtă.
departe de zona barăcilor
ionuț își mușcă
1. dulcea desgrigorizare. grigore pușcaș se sinucide.
grigoraș
măi
grigoraș
când erai tânăr
pușcaș
eu dădeam cu pietre-n Tine
tu trăgeai cu pușca-n Mine
azi ești mort.
ailăviu,
decorul:
enaque pogorând în stradă.
un matico galben. șoferul
preabățosul preapornind fără el
înaintea-i și totuși în urmă.
taxiul trece prin
pasajul malacca de la
Opere VI – Platon
trece razant pe lângă bec.
Cu aripile desfăcute
se abate asupra unui fluture mic
apoi obedient față de legile fizicii
aterizează pe canapea.
Din gura lui Theaitetos iese o
Am constatat:
Trecutul generează
în așa hal prejudecăți sociale
încât toți cei care mă cunosc
vor avea impresia că văd dedesubturi
în tot ce voi face.
Însă acolo nu e decât vidul
unei
mă simt plin de
esență chiar dacă
am ficatul sloi și hainele-mi
put a neființă și-n barbă
mișună acarienii
pentru că o barbă lungă am și
o, să-mi fie de bine,
zău c-o s-o rad.
IP