Poezie
Cuie...
varianta
1 min lectură·
Mediu
Cuie...
De mic imi bat cuie-n cap, cuie viu-colorate-
Uneori chiroane sau chiar scoabe indoiate,
si azi, ...imi simt teasta gaurita,
pe care o folosesc mereu pe post de sita...
Dar, intr-o zi, au aparut persoane,
tamplari de ocazie, cu chip de curtezane
ce-au dorit sa-nfinga, macar o zi
hole-surub-uri, pentru a putea minti...
o lume-n-treaga si beteaga, ca eu-
cu capul plin de fier si greu,
de azi incolo am stapan cu chip de ciocan
si sa-mi fac testanul - mai mic si sarman.
043.368
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulian Hermeziu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulian Hermeziu. “Cuie....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-hermeziu/poezie/98891/cuieComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IHmerci ptr. urare...am doar doua-trei zile de logare...abia m-am inscris...si am cat unii care stau de o luna pe acest site...As introduce mai mult de 4-5 texte, dar regulamentul acesta...Cat despre text, simbolul cheie e: cuie=idei.Sa stii ca in nici un caz nu am dorit sa-ti arat cum se scrie...ci, vroiam sa iti arat cum scriu si atat.
0
CTne fixăm lame pe piele
acolo unde pielea e moale, unde venele sunt crude
uneori ne înmuiem degetele în sânge
și urme lăsăm pe pereți, pe hârtie, pe pieptul celui de lângă noi
nu ne doare nimic niciodată
doar mațele pe care le știm adunate la căldură, la adăpost
ca niște sfori răsucite
ne fac greață
eu știu de ce îți treci mâna prin păr și tragi
se întâmplă când pielea ți-e ca de sticlă
te strânge
și totuși să avem grijă să nu ne sinucidem
putem ronțăi liniștiți la micile noastre
mecanisme ale disperării
acolo unde pielea e moale, unde venele sunt crude
uneori ne înmuiem degetele în sânge
și urme lăsăm pe pereți, pe hârtie, pe pieptul celui de lângă noi
nu ne doare nimic niciodată
doar mațele pe care le știm adunate la căldură, la adăpost
ca niște sfori răsucite
ne fac greață
eu știu de ce îți treci mâna prin păr și tragi
se întâmplă când pielea ți-e ca de sticlă
te strânge
și totuși să avem grijă să nu ne sinucidem
putem ronțăi liniștiți la micile noastre
mecanisme ale disperării
0
IHbine remarcat! dupa cum am precizat si mai sus, simbolul cheie este: cuie=idei, chiroane= idei cu cantitate, etc...
0
Ti-am vazut, afisat, strigatul de disperare pe care l-ai scos cand ai citit unele dintre poeziile postate. Am intrat, natural, pe pagina ta, ca sa vad cum trebuie sa se scrie.
Si ce am gasit? Niste \"cuie\", niste \"chiroane\", cum vad ca le zici, si... niste \"scoabe\", dar si ele \"indoiate\" (sic!)
Cam putin! Sa vedem ce ne rezerva viitorul. Succes!