Nu te acuz.
Nu te mai rog.
Nici nu mai bat în ușă.
M-am obișnuit cu ecoul pașilor tăi,
care vin...
dar se opresc mereu în prag.
Am scrijelit pereții
cu „te iubesc”-uri și „mi-e dor”
de mi s-au
Să știi că n-am spus nimănui.
Nici ție.
Poate ai simțit...dar n-ai vrut să auzi.
Cât doare când vii doar să pleci...
Când pleci, iar pe mine doar mă ții...
Nu cu brațele....ci cu lipsa
