Poezie

Confesiuni de prizonier

Doi ani de prostie vie

1 min lectură·3 mai 2025

Mediu

Nu te acuz.

Nu te mai rog.

Nici nu mai bat în ușă.

M-am obișnuit cu ecoul pașilor tăi,

care vin...

dar se opresc mereu în prag.

Am scrijelit pereții

cu „te iubesc”-uri și „mi-e dor”

de mi s-au tocit unghiile

și tot sensul lor.

Și am hrănit dorul

cu-atâta amintiri și visuri...

că s-a făcut lup.

Și nu-mi mai mănâncă din palmă...

acum mă atacă...

iar eu doar trăiesc

să mă apăr.

Dar e ok.

Nu mă tem

nici de el...

nici de liniște.

M-am îmbrăcat în ea.

Mă doare doar că și azi,

după tot timpu-ăsta...tot eu îți țin cheia...

și nici acum nu știu dacă ai ști

ce să faci cu ea...

dacă ți-aș da-o.

00510

Iulian G. “Confesiuni de prizonier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-g-0062907/poezie/14189568/confesiuni-de-prizonier

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.