Poezii

Nu te acuz. Nu te mai rog. Nici nu mai bat în ușă. M-am obișnuit cu ecoul pașilor tăi, care vin... dar se opresc mereu în prag. Am scrijelit pereții cu „te iubesc”-uri și „mi-e dor” de mi s-au

Să știi că n-am spus nimănui. Nici ție. Poate ai simțit...dar n-ai vrut să auzi. Cât doare când vii doar să pleci... Când pleci, iar pe mine doar mă ții... Nu cu brațele....ci cu lipsa