Poezie
arheologie
1 min lectură·
Mediu
arheolog al cuvintelor fiind
șpăcluiesc tumulii ideilor
cutele timpului colind
desenând paștele mieilor
printr-o fisură a cerescului os
sorb măduva sfinților
speranțe rânjind zgomotos
încalecă spinarea dinților
și car măgăresca povară
bârfind rușinos substantive
asmute spre ceruri o scară
din sânul lăptos de ninive
în calea lactee să sap
cerșind oseminte de stele
pe care le-adun cu ochii din cap
și le dansez cu nebunele iele.
002665
0