Din norii de pe bolta înghețată
Ning lacrime, căci cerul plânge
Și luna-aduce cu tristețea-i toată
Ninsorile cu picături de sânge.
În viscol suflete se deslușesc
Și ghemuiți, la focuri ei
Privea artistul fumurile-n zare
Plutind în vânt pe-ai cerului fiori
Ce se ridică, prefăcute-n nori
De-o goală, tremurândă lumânare.
Din norii de de pe bolta împietrită
Un trup se scurge leneș
Veghea odată-un înger, la porțile din cer
Având ea însă-n suflet, o gaură de ger
Rece ca și privirea-i spre solul înghețat
Ce și-a tăiat calea în țărmul blestemat.
Și a zărit de-ndată demonul
