Poezii

Din norii de pe bolta înghețată Ning lacrime, căci cerul plânge Și luna-aduce cu tristețea-i toată Ninsorile cu picături de sânge. În viscol suflete se deslușesc Și ghemuiți, la focuri ei

Privea artistul fumurile-n zare Plutind în vânt pe-ai cerului fiori Ce se ridică, prefăcute-n nori De-o goală, tremurândă lumânare. Din norii de de pe bolta împietrită Un trup se scurge leneș

Veghea odată-un înger, la porțile din cer Având ea însă-n suflet, o gaură de ger Rece ca și privirea-i spre solul înghețat Ce și-a tăiat calea în țărmul blestemat. Și a zărit de-ndată demonul