Poezie

Pastel păgân

1 min lectură·11 ianuarie 2009

Mediu

Din norii de pe bolta înghețată

Ning lacrime, căci cerul plânge

Și luna-aduce cu tristețea-i toată

Ninsorile cu picături de sânge.

În viscol suflete se deslușesc

Și ghemuiți, la focuri ei rămân

Cu voci metalice își împletesc

O odă a zăpezii, un colind păgân.

Un poet-și lasă sufletul, un fulg martir

Să cadă și să piară pe pământ

Și mii de suflete vor ninge-n cimitir

Scriind o poezie veche pe mormânt.

Din reci troiene se ridică un castel

Cu turnuri unde stele albe ard

A lor lumină din acest păgân pastel

Acoperă tărâmul ca un fard.

Furtunile de sânge și zăpadă

Se împletesc într-un învinețit apus

Cetatea albă și lumina fadă

Sunt spulberate din tabloul descompus.

Se sparge cerul sub povara gheții

Și cade în bucăți de sentiment uitat

Îți rătăcești vederea și cărarea vieții

Pierzându-te într-un peisaj denaturat.

Căci iarna moare scufundată

În sentimente înghețate

Cu toții mai murim o dată

Pentru a ne renaște.

012.283

Istrate Andrei. “Pastel păgân.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/istrate-andrei/poezie/1817835/pastel-pagan

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

cam scartaie la ritm. nu pare pastel ptr ca are multe culori sumbre.finalul cred ca trebuie refacut.fii mai exigent cu tine.succes!