Istoc Virgil

Mă sapă-ntruna,-ncet, încet, Pătruns de gândul lui șiret Că gestul său va prinde vine Și se va înalța pe sine.

Invocară drept temei Atentatul la pudoare: Dând buzna peste idei, Le lăsă pe toate goale!

Le-a fost dat la toți să vadă Cât de mult ții la soție, Cum o lași frumos să șadă Mereu în...bucătărie!

Munca este pentru tine Lucru sacru,o știm bine, Căci tu,credincioasă foc, Nu te-atingi de ea deloc!

Pot pune martori Soarele si Luna, Ca nici o îndoială să nu-ncapă: Cei vinovați plătesc întotdeauna ...Și scapă!

Tace el, ca peștele, Vorba – mii de sfinți!- Tu i-o scoți cu cleștele Numai printre dinți!

Bilant Privind in urma,ca in ceata, Ne spui,cumva cu simplitate: \"Cate greseli facui in viata! Si cum le-as repeta pe toate!\" Transfocator Dreptate sigur o

* Personalitatea prostului răspunde la numele de încăpățânare. * Sunt întors pe dos; niște hoți mi-au răscolit toata casa. * E de preferat ca o discuție prea aprinsa sa te

Pe la uși când se-nvârtea, Cu urechea tot trăgea. Cum era de așteptat, Astăzi i s-a înfundat!

Þinând vieții piept cu greu, Și-a trăit zilele-amare, Bătut când de Dumnezeu, Când de fiul lui mai mare!

Un om deștept, care-i prudent, Făcând la cei din jur apel, De sfatul lor ascult-atent Și face tot cum știe el!

La orice plăcere Să nu fii opac. Iubind în tăcere, Vei fi tot burlac.

Așa mult te-ai bucurat Că m-am însurat și eu, Încât,zău,m-ai tulburat: Te bucuri de răul meu?

Am remarcat-și nu doar într-un rând!- Un fapt,pe care am să-l pun sub lupă: Mereu răspunde ne-ntrebat,crezând C-o funcție de răspundere ocupă!

Ați priceput,fără-ndoială, De ce acestor \"tipi isteți\" Nu li se cere socoteală. Prea mulți sunt niște-analfabeți!

amarnic sunt,Iubire,si-ndelung, in naufragiu-mi printre nopti si ganduri, caci treierat de vremi,in tremur lung, ma jinduie odihna din pamanturi... amarnic sunt,Iubire,si-ndelung...

- De ce v-ați aruncat sudalme Ca doi oameni far\'de lege Si v-ați luat apoi la palme?! - Daca n-am avut ciomege!

Se laudă anume, Voind a epata: -De-ați ști voi câtă lume Trecu prin mâna mea!

Știu de ce domnul Teleagă Râde-atât la bătrânețe: A-nceput să înțeleagă Glumele din tinerețe!

Soția mea e mare gospodină Și-are-un talent nativ rar întâlnit: Îți face dint-o singură găină Friptură,ciorbă și...pește prăjit!

Al lui necaz nu îl discut - Or face-o alții, că-s destui-, Dar eu mă mir că a căzut: El prea era la locul lui!

Naivă, cum arar găsești Și-ndrăgostită, fără veste, A vrut o viață de povești Și a ajuns doar de poveste!

Cum te-nșeli,halal de tine! Făcuși un pustiu de bine Și-l tot vânturi,pe cât știu, Ca pe-un bine în pustiu!

Frământându-se de zor, Strigă el ca apucatul: -Ãsta chiar e-un noroc chior! Iar a nimerit la altul!!