Îndrăgostit
mai mult în imaginație
decît în realitate
uneori aveam senzația
că sînt alcătuit
din ce-aș fi putut simți
dacă aș fi iubit
înainte
de-a-mi imagina
înainte
de-a imagina
ceea
\"Trecutul a trecut\"
dar viitorul încă
n-a venit
și încerci
să te mulțumești
cu ceea ce desparte
fără să defacă
\"legătura firească
a lucrurilor\"
te mulțumești
cu perpetua
În neștiută vîlvă
ți-ai ascuns trupul
de închipuirea mea
...iar acum ne-dorința ta
mi-a devenit mai-dorință:
să-ți cuprind trupul cu sufletul
să-mi cuprinzi sufletul cu trupul
poate
Vrei
să-ți imprimi
vibrațiile trupului ei
în suflet
vrei să prefaci
meleagul ei ascuns
într-un tărîm
de rezonanțe
boltit deasupra
harpelor serene
dar
pentru toate astea
va trebui să
Te miri
de efectul dosnic
al cuvintelor prin care
încerci să te înalți
tot mai lăuntric
de fapt
încerci să găsești
urmele(demult uitate)
spre centrul
și înaltului
și adîncului
urme
Contemplarea
pare singura stare
în care invizibilul
comunică cu vizibilul
atunci vei simți
că adevăratul trup
este lăuntric sufletului
(ce-i este tot atît de lăuntric)
atunci
vei
\"Eu mor în fiecare zi\"
pentru că-n fiecare noapte
moartea re-naște
în mine
poate
din cauza asta
mă simt
\"născut înainte de vreme\"
și ne-putincios
de-a mă nutri
din acea stare
care
Păreai îndrăgostit
de propria umbră
de timpul absent
dintre voi
...totuși
presimțeai în tine
o altfel de absență
care mișcă totul
cu ne-mișcarea sa
poate
din cauza asta
iubirea -
Căutînd
dincolo de cuvinte
simt cum inima
în lumină preaînaltă
își preschimbă
adîncul
atunci
sufletul își uită
menirea
atunci
\"între-exist\"
trans-lucidă clipă
oblică
În al sufletului miez
de vid vibrînd
cuprins va fi gîndul
ce crește/descrește
căutîndu-și starea
și sensul
poate cîndva
îl vei înțelege
sau cunoaște
cu acea îndoită
(nu
Sufletul
uneori presimte
unde cugetul inimii
se va (con)centra
atunci voi fi
și același/și altul
și identic/și diferit
în același timp
atunci
voi înțelege:
de ce moartea
(propria
Învață
să-ți rostești ființa
să-i dai un nou
început
altfel
nu vei ști
cînd se va întoarce
și săvîrși întru
aceeași cauză
mereu presimțită
și mereu uitată
și posedat
de ceea ce
Lasă-mă
unde mereu
mai lăsat
durere
alături
de oglinda
unde privesc
cu intensitate
privesc încercînd
să nu uit nimic
să-mi amintesc
totul
să-mi amintesc
tot ce-i ascuns
sub
Trăind așa cum trăiești
nu faci decît să oscilezi
între ascundere și absență
...trăind așa cum trăiești
nu vei afla niciodată
cum te poți întoarce
sau în labirint
sufletul nu
Trăiești ca și cum
lumea ar fi ceea ce crezi tu
că (nu) este lumea
de fapt
nu trăiești cu adevărat
decît în lumea
care ar putea fi
(unde orice sens
are propriul revers
unde sensul
își
Cît timp
vei trăi ca și cum
ai re-trăi aceeași viață
gîndul
zadarnic va încerca
să reflecte
actul închipuitor
de ecouri
totuși
cînd vei vrea
să visezi - din nou
gîndul nu te va
Înnăscutul din fiecare
(și-al fiecăruia)
este ubicuu
cum
Cel ascuns în ucronic
în visul tresviei
în timpul acela
care vine/devine
din \"abisul nașterii\"
totuși
pentru o singură
Unde
se (con)centrează infinitul
(infinitul celor finite)
cugetul inimii
ar vrea să pătrundă
poate atunci
suflet și trup
își vor tămădui
unul altuia
rana conjugării
sau
Unde oare
este ființa
ce-ar trebui
să-mi răspundă?
poate nu e
nici născută
nici nenăscută
poate
în vis e ființa
și ursită/și iubită
sau
pentru că
m-am așezat
mult prea jos
de
Nu mi-am trăit
pe deplin dorința
iar acum
ceea ce mi-am dorit
mă adeverește altfel
decît ceea ce sper
cînd disper
sau
poate atunci
voi re-naște
prin propria dorință
ca din singura
Între
clipa din clipă
și
clipa tuturor clipelor
cele întîmplate
trăind
par să nu mai fie
timp
de fapt
devin suflet
dacă
și numai dacă
sufletul este
ceea ce se întîmplă
în
Identitatea ta: meta-act
sau ambiguă asemănare
din cauza asta
ce e latent în suflet
nu te lasă liber
...așa cum te lasă
închipuirea între iluzii
zămislind alte iluzii
...despre
Urmează-ți gîndul
...gîndul care stă
să devină prin labirintul
celor închipuite
...unde orice faptă
dreaptă și deplină
este "ceva" părelnic
pentru ethericul sine
...căci numai el
poate
În toate
există contradiția:
moartea este
umbra vieții
iar viața
oglindirea morții
de aceea
moartea se trăiește
așa cum viața
se moare in fiecare clipă
clipă
mereu
