Clipa nașterii
poartă în sine
exigența morții
(parcă anume
spre a o depăși)
sau ea
în exces
ne epuizează
sau
noi înșine
nu avem atîta putere
încît să o trăim
și trăind-o
să o
motto:
\"și astfel tot murind
am sfîrșit prin a dobîndi
o adevărată nemurire\"
A. Artaud
Tot mai aspre
vor fi trăirile
celui care se lasă
poetic trăit
de cele închipuite
de cele
prin
Lumea asta
pare să înceapă
și să sfîrșească
cu fiecare
din noi
flux și reflux
pe care unii
(foarte puțini)
cumva încearcă
să le surprindă
contemplînd
\"raportul unic întreținut
de
Inefabila singurătate
ne-de-finită rămîne
fără iluzia unei
anume prezențe
...doar ajutat de ea
ai putea intui deosebirea
dintre absența ta
și absența din tine
sau poate acea
Uneori am senzația
că toate lucrurile există
doar pentru că eu
exist
de fapt
realitatea (fiecăruia)
începe - mereu altfel
din noi
cu fiecare din noi
iar
pre-existent
(în acea
Închipuirea
uneori pare o clipă
din altă viață
ce-o completează
pe aceasta
sau
o continuă
spre clipa cînd totul
va fi egal cu nimicul
poate
din cauza asta
acum ți-e egal
dacă
Ești obsedat
de ceea ce cîștigi
cînd pierzi
ești posedat
de ceea ce pierzi
cînd cîștigi
extreme
fără de care
n-ar exista
o cale de mijloc
atunci
cînd cu gîndul
vei simți
\"starea
Gîndul uneori pare
reversul acelei tăceri
de unde cuvintele
cresc unele din altele
parcă lipsite de centru
alteori
proporțional gîndului
încerci să înțelegi
și să le re-scrii
...dar nu
Cu sufletul
numai amintiri
cu trupul
numai uitări
presimți
acea exterioritate
unde cuvintele
într-o continuă
diseminare
devin
contrariul tău
sau
poate atunci
cînd cuvintele
rostite
Anesteziat de cuvinte
de căutarea lor
ce amplifică agonia
simt altceva
decît sînt
și
dorindu-mi liniștea
nu aud decît ne-liniștea
dinăuntru
iar
tăcerea din afară
ca un frig mă
Uneori zărești
o lumină inversă
în ochii ce iubesc
doar oglindirea
propriei iubiri
întru
acea lumină
dorești să-ți fie
sufletul cuprins
și cuprinzător
în același timp
alteori
Cîndva/cumva
speri să-ți depășești
propriile acte/eșecuri/erori
iar dincolo
între niciunde și oriunde
Să fii! dintr-odată
fără rest
dar dincolo
(dacă vei reuși
să-ți anulezi
Un gînd
negînd aș vrea să mă pătrundă
și să cuprindă cele uitate
sau acel gînd
(avid de sine)
nu va pătrunde în mine
decît odată cu cele visate
...cu volatilul
care preface toate
Doamne
de ce - de ce oare
o închipuită perfecțiune
pare să învăluie
totul
chiar
și atunci
cînd iubirea
devine credință
iar închipuirea
libertate
(chiar
și atunci
cînd libertatea
nu
Ești mărginit
de ceea ce nu ești
ești insul care
întru insula sa
(lăuntrică și
fără de țărmuri)
re-naște
însoțit de moartea
acelor lucruri
devenite cuvinte
de moartea lor
semnificată
În clipa regăsirii de sine
poate vei înțelege: de ce
nimic nu este din tine și-al tău
...de ce simți mereu
(undeva lăuntric)
un gol a cărui reflectare
pare și singura ta realitate
poate
Cuprins de închipuire
mă simțeam același
și totuși altul
...de fapt mă simțeam
liber - nu eliberat
de specia ne-știută
a eului
...în afara căreia
rătăceam cum
în cuprinsul nimănui
sau
Între ființă
și ființările ei
există o diferență
ea
face posibilă
deosebirea dintre
umbră și oglindire
din cauza ei
uneori umbra
(împielițată)
se insinuează între
ceea ce ești
și ceea
Sufletul - o superstiție
eul - o presupunere
iar trupul
suma zbaterilor
într-o lume
în care plăcerea
nu mai este egală
cu durerea
(iar aproapele este
tot mai departe)
într-o lume
în
Din oglindă
parcă un altul
te privește
cu privirea ta
și
simți totul
de parcă sufletul
ar fi suma
oglindirilor tale
iar trupul
suma umbrelor tale
simți
că-n aceeași clipă
ești
tot
Încă speri
în purificarea prin visul
despre care îți place să crezi
că astfel te va ajuta
să re-naști
sau acel vis
nu e decît o amintire
mereu altfel prevestitoare
prin care încerci să
Ocolind
presupusa realitate
încerci să afli
dacă mai ești
întreg și același
dacă
nu cumva
ai devenit un altul
ascunzîndu-te în vis
de propria oglindire
ascunzîndu-te
de vidul
Re-simți uneori
cum visul ne-firesc
devine
clipă \"a-temporală\"
simți
că atunci
un altul
ai fost
sau atunci
cel ce nu se naște
și nici nu moare
de tot
se va întîlni
cu
Doamne
cu adevărat
întreagă devine
viața celui
ce-și preface
dorința suferită
în suferință dorită
sau trăit
de ceea ce trăiește
pînă la urmă
va deveni
născut/nenăscut
și cu