Cred numai
în ceea ce simt
(sau simt numai
cînd cred?)
pentru că
nu mai cred
în nimic
cînd nu simt
pentru că
nu mai simt
nimic
cînd nu cred
dar
între cei ce cred
eu sper
mai
Realitatea mea
nu mai este
și realitatea ta
iar
ceea ce rămîne
real între noi
ne pune la încercare
...lăsîndu-ne
să trăim unul
în locul celuilalt
poate așa
vom înțelege
(pînă la
În pofida a ceea ce gîndesc
împotriva a ceea ce trăiesc
cu inversă potrivire
aș vrea să pătrund
acolo unde toete
fără amestec
se contopesc
să pătrund
în oglinda unde
spațiul și timpul
se
Descumpănit
din cumpătul firii
încerc să mă dezic
de închipuirea
(de labirintica închipuire)
ce crește în mine
negîndu-mi
gîndul
gînd
care nu mai vrea
să fie doar
cuvinte-lucruri
sau
Nimeni
nu vrea să creadă
că moartea nu poate fi
ocolită
totuși
evidența faptului
ar trebui să-ți dea
de gîndit
și pînă la urmă
să te facă să înțelegi
că trecerea dincolo
se petrece
Cînd
o altă inimă
va bate odată
cu inima ta
iți vei aminti
preschimbarea
a ceea ce dincolo
de erotic
rămîne totuși
poetic
în cuvintele
devenind lucruri
în lucrurile
devenind
Fiecare clipă
un prag
o nouă treaptă
spre consistența
de netăgăduit
a cerului
consistență
ce pare tot mai mult
efectul contopirii
tuturor clipelor
care s-au înălțat
una pe alta
una
Privindu-ți privirea
în adîncimea fără
de profunzime a oglinzii
ceea ce vezi invers devine
și se confundă cu ceea ce crezi
totuși nu ești sigur
că acolo - undeva între
ceea ce vezi și
Între ființă
și ființările ei
simt o liniște
cît toată ne-liniștea
acestei vieți
în care de atîta
falsă lumină
”mi-e întuneric”
de fapt
acum totul
se întîmplă între
rătăcire și
Pentru că
\"ființa este predicatul ontologic
al subiectului existent\"
simți că
\"tot ceea ce este participat
preschimbă în sine pe cel ce participă\"
presimți că
din această
Nu există
o singură singurătate
există
tot atîtea singurătăți
cîte clipe
altfel orientate
față de tine
sau tu
față de ele
cînd
orientul tău
va coincide
cu orizontul lor
se va
Presupusa mea viață
s-a petrecut
cîndva/cumva
iar acum
nu mi-a mai rămas
decît un fel de agonie
o lungă agonie
în care încerc
să-mi amintesc
cum să prefac
ceea ce \"s-a petrecut\"
în
Un gînd anume
cauți
sau acele cuvinte
devenite
ecou transcendent
cauți
de parcă ai mai putea
să prefaci innumibilul
în cuvinte
de parcă
ai putea să te re-cunoști
în absența prin
Ce vină
are lumina din gînd
că nu mai pătrunde
în cuvintele tale
...acum parcă
prea libere
și străine
de rostul rosririi
ce vină
are aceeași lumină
că nu-ți mai umple
rărunchii
și se
Prea mult
prea de-mult
am trăit aproape
de întuneric
ca să nu-mi doresc
acum să trăiesc
cît mai proape
de lumină
chiar dacă
uneori se va întîmpla
să-mi doresc
întoarsă noaptea
(nu și
Trăiește-ți singurătatea
dar \"cu fața la Dumnezeu\"
căci
din întregul vieții
nu ți-a mai rămas
drept bucurie
decît fapta
singurătății
singurătate
care acum
în trup îți pare
și
Sub semnul
purei amînări
sau renunțări
mă zbat
pentru nuntiri
de-o clipă
după care
uitarea va fi
singura faptă
de care voi mai fi
în stare
singura faptă
prin care
ființa mea
va
Din cauza cuvintelor
(prea multor cuvinte)
tu nu mai simți
cum simțurile mele
amplifică în tine
toate acele presimțiri
și desfătări
ce-ți vor dezmorți
altfel trupul
altfel sufletul
de
În lumea asta
ca degradare
a ceea ce lumea
ar trebui să fie
eu însumi sînt
degradarea
a ceea ce ar trebui
ori aș vrea
să fiu
de aceea
nu sper/nu disper
nădăjduiesc
că iertate îmi vor
Cînd
vei cunoaște
ceea ce te face
ție însuți cunoscut
atunci
poate vei înțelege
de ce ceea ce ascunde
sufletul
se preface într-o
tot mai in-de-finită
nostalgie
Să nu mai spui: eu
cît timp în vis
ești un altul
cît timp
cea mai evidentă
stare a realității
este absența
nu prezența
starea
care cuprinde totul
starea
prin care
un anume
În vis
simt fapta
asemănătoare morții
simt că
\"infinita reluare de sine\"
mereu îmi va fi
prag
ce nu-l voi putea trece
cu ochii deschiși
sau
fără să fi fost
(...)trebnic
de cele
