În rezonanță
cu aproapele
și departele tău
păreai destinat
să re-naști
din tine însuți
dar privind
numai în afară
nu și lăuntric
nu vei străvede
unde chipul tău
este reflectarea
altui
Oare ce ascunzi
în tăcere ne-știind
de unde începe
unde sfîrșește
ce ascunzi
dincolo de teama
că vei uita - prea curînd
cum te-ai înălțat
cu inima
cuprinzînd
o altă inimă
cu toată
Între lucruri
și cuvintele
despre lucruri
se naște îndoiala
cuvinte
care ne-au fost date
spre a ne îndoi de cuvinte
nicidecum de lucruri
cuvinte
care dincolo
de orice îndoială
ar
Ca să atingi
lumina
fără de formă
a rugăciunii
mai întîi
sau
în același timp
va trebui
să te gîndești
intens
la nimic
dacă timp
se mai poate numi
clipa
nici unui gînd
Dorință
și teamă
sublimate
de așteptarea
unei in-de-finite
plăceri
plăcere
care la rîndu-i
preface
orice așteptare
într-o
mereu reluată
mereu viitoare
\"nevoie viscerală\"
de
Mă dorești
în adîncul tău
cu înaltul meu
mă dorești
cînd în desfăt
unul într-altul
(unul prin altul)
ne înălțăm
emanînd
armonii
dar
în iubire
fiecare din noi
rămîne dator:
poate
O singură dată
voi exista
sau
moartea va fi
o altfel de naștere
după care
nu voi mai ști
dacă sînt
același
sau altul
nu voi mai ști
dacă vreodată
am fost
umbra luminii
sau
Oare
ce ascunzi în tăcere
ne-știind de unde începe
unde se termină
ce ascunzi
dincolo de teama
că vei uita - prea curînd
cum te-ai înălțat
cu inima
cuprinzînd o altă inimă
cu toată
Uitarea uneori
își strînge o aripă
și zărești atunci
cum cresc cuvintele
unele din altele
zărești cum
lipsite de centru
alcătuiesc "ceva"
mutilat în sine
...ce nu-și poate arăta
motto:
"Desigur
la sfîrșit, îți alegi singur nașterea...
cînd iar a fost pe cînd va fi să fie"
Dinu Flămând
Încerc să-mi închipui
ce precede mîna în definitivul
trans-scrierii
...unde
Uneori
sufletul meu
este asemeni
unei oglinzi
unde
sufletul tău
s-ar putea
re-cunoaște
unde
sufletul tău
ar putea deveni
mai viu
decît este
poate
mai viu
chiar și decît
trupul
Nu mai sînt sigur
că tot ce-a fost
s-a întîmplat
...că întîmplare a fost
tot ce-mi amintesc
din viața aceasta
care nu va sfîrși
pînă cînd din mine
nu va începe o alta
...pînă cînd
nu-i voi
Cărei lumi
mă voi închina îndoit
celei ascunse?
celei absente?
poate
aceleia unde
mă vor însoți
închipuirile
ele sînt singurele
răsfrîngeri și-nfrîngeri
de care nu mă tem
(cum de
Curînd
nu vei mai fi
\"ceva\" între
umbră și oglindire
iar
sufletul sufletului
se va întoarce
unde toate
devin
cum din rodire
nuntirea
altui rod
cum
din rostire
nuntirea
altui
Ne-mai-devenind
propriul ecou
gîndul este
cuprins de uitare
...este surprins
de repetabila ei
amînare
alteori
presimțindu-mi
golul lăuntric
gîndul(negînd)
se-ntorce
prin mine
în
Iubind
mă voi regăsi
sau căutînd tămada
în sine?
poate în durere
sau în desfătul visului
unde gîndul
uneori se ascunde
ca-ntr-un lăcaș
al nunții de-pe-urmă
de fapt
cu ne-starea
Fiecare zi
pare un text
pe care în același timp
îl trăiești scriind
și-l scrii trăind
uneori
ai vrea să scrii
altceva
decît trăiești
de fapt
ai vrea să re-scrii textul
în așa fel
Uneori cuvintele
par din alt timp
...sau
timpul lor nu mai este
lăuntric acestui timp
...nu mai sînt
lăuntrice timpului
care le este lăuntric
există totuși
un contra-timp al
Între
ascundere și absență
(ne-fiind niciuneia parte)
încerc să devin
prin ceea ce simt
ceea ce sînt
chiar dacă
uneori presimt
că lumina din mine
tot mai sărăcită
va (de)curge
fără
Rostul gîndului
nu este același
cu al ecoului
care pătrunde
în cel ce poate
într-auzi și rosti
el pătrunde
în cel ce încă
nu știe
că rostul gîndului
este altul
mereu altul
decît
În adîncimea fără
de profunzime a oglinzii
descumpănit pare chipul
ființei ne-hotărîte:
dacă este ceea ce vede
sau vede ceea ce este
poate totul
s-ar fi petrecut altfel
dacă în
Trăim - parcă
din bunăvoința memoriei
trăim între
matria de jos și patria de sus
\"pămînt de lumină - cer de pămînt\"
și
toate astea pentru că
\"de întreg nu vom avea parte\"
cît timp
Încerci
să făptuiești
dar fapta
nu va avea capăt
nicicînd
niciodată
nu se va împlini
va pieri
în propriul ecou
dacă tu
gol pe dinăuntru
gol pe dinafară
nu încerci să-i
