Din clipa nașterii
te îndrepți spre moarte
\"ceva\"
te orientează
spre moartea
devenind
o altfel de naștere
cînd
\"altfelul\"tău
se trezește
închipuindu-se
născut din el însuși
și
Încearcă
să-ți închipui
...nu deveni
asemeni unei oglinzi
unde lucrurile par
desăvîrșite
încearcă
să-i întorci sufletului
acea lumină prin care
cuprinsuri
innumibile
devin tot
Căzut
din luciditate
am senzația
că trăiesc
între lumi
sau paralele
oglinzi
alteori
am senzația
că trăiesc
ca și cum
aș re-trăi
aceeași viață
unde visele
par să fie
singura
În lăuntrul tău
și copilul ce-ai fost
și bătrînul ce vei fi
sînt prezenți
(fără amestec)
și
nu știi ale cui
sînt gîndurile:
ale copilului?
ale bătrînului?
nu știi
cum să le
Uneori
umbra ta pare vie
și-ți spune: tu
și-și spune: eu
atunci
simți în suflet
cum crește liniștea
(cea de dincolo)
cum crește
din ne-liniștea
(cea de aici)
care te-nconjură
și
Tot gîndind împotrivă
am ajuns să iubesc
împotrivirea
să iubesc acele
stări/sensuri/înțelesuri
care sînt la fel
de adevărate
privite din unghiuri
perfect opuse
pentru că
Uneori gîndul
în cel ce leagă cuvîntul
în același timp dezlegător
este asemeni unei oglinzi
fără de margini
...unde va avea senzația
surprinderii neantului
sau
poate atunci
neantul îl
Adu-ți trupul
aproape de lumină
de lumina
ce stă să devină
singura luciditate
pentru care
\"sexul îngerilor\"
îți pătrunde plexul
adu-ți trupul
tot mai aproape
de lumină
altfel se
Îți amintești
durerea
din plăcere
și
re-simți:
altfel
acel timp
care a trecut
prin tine
altfel
acel timp
prin care tu
ai trecut
prefăcînd
plăcerea
în durere
Nimic nu pare
a fi cu putință
fără îndoiala
ce-nconjură
iubirea
cu ea însăși
fără nostalgia
care te înalță
spre \"dulcele haos\"
spre
simulacrul
acelei simultaneități
unde tu
Prea multe sînt acum
cuvintele singurătății
...și încercînd să le rostești
simți cum devin timp
parcă niciodată de-ajuns
alteori în tine
re-naște speranța
că ne-stingherit de
Încremenirile măștii
nu-i ocrotesc decît pe cei
al căror act lăuntric
îi golește de sine
...acolo
în acel loc/ne-loc
uneori vine Hymera
să-și (de)săvîrșească
urzirea
sau
numai pathosul
Acum
altfel cresc cuvintele
între inimă și cuget
...concentrice stări
de-ne-rostit cu ochii
deschiși
numai
acolo - lăuntric
(ca-ntr-un posibil dincolo)
rostul lor pătrunde
unde umbra
Nu-ți mai dorești
acea libertate care devine
singurătate
...dar cum oare
vei mai putea trăi
în acest friabil cuprins
dacă între melancolie
și reversul ei
nu ai decît
Mereu în crepuscul
îți va fi viața
pentru că nu mai crezi
în nimic
nu crezi
că precum lumina
întru \"omniforma lumină\"
va fi trezia
ce va să vină
nu crezi
că trezia
tot mai
Desigur
iubirea este
expresia ultimă
a cunoașterii care
se depășește pe sine
în căutarea identității
depline
desigur
orice ființă
are un centru
dar
ca să-l găsească
va trebui să
Ecoul fricii
urzește cuvinte pe dos
despre acest timp agonic
...cuvinte
pe care tu - impur
nu le vei putea rosti
...sau poate legea lor
nu-ți îngăduie să renaști prin ele
...sau legea ta
Se succed
prezențe și absențe
...gînduri în căutare
și căutatele alături
de gînduri
obosit
îmi aștern
prapurul visului
și mă ascund în uitare
ca-ntr-un gol înmiresmat
unde
nu
Cugetul inimii uneori
asemeni unei oglinzi
reflectă închipuirile
...care astfel adeverite
devin capătul celor
niciodată trăite
pînă la capăt
sau poate adeveririle
nu sînt decît
Cum să-ți trăiești
gîndul pînă la capăt
dacă o îndoielnică stare
îți cuprinde trupul
vlăguit de ne-firești
închipuiri?
...dacă
pe jumătate viu
pe jumătate altul
nimic nu mai poți trăi
pînă
Trăind - cumva
împotriva vieții
(în partea ei văzută)
uneori presimt în mine
acea Prezență
ce nu-l reflectă
decît pe cel
ce o poate reflecta
alteori simt
cum un prag
crește între
Ai ales
o altă viață
prin cuvintele tale
prin tăcerile tale
de fapt
(ca orice Întrebător)
ai încercat
să dai seamă
de putința
transfiguratoare
a întrebării
de putința
care uneori
