iscru adrian

Doar pe deplin lucid vei putea înțelege acel \"ceva\" dăruit de noapte care acum nu-și mai are centrul în sine ci în absența care-l precede și din care purcede absența al

Între frig și frică crucea spasmului ...după care totul capătă sens ...fiecare lucru prin contrariul său: începutul prin sfîrșit vizibilul prin invizibil mîngîierea prin

Viața ta pare un sfîrșit continuu ...și nu mai știi dacă între umbră și oglindire ești același sau altul sau poate în tine altfel și altcum există un altul ...și a unuia este

În mine un timp înnăscut așteaptă ...virtuale virtuți care pentru a fi - sau deveni își dăruiesc cînd absențele cînd prezențele gîndului meu connubiu devenit idee ...iubire

Cuprins temei în golul clar în trans-lucidul cuget în care semeni vise ce par oglinzi acum tot mai sărac vei birui somnia lor ...sau altfel vei porni spre ne-născut(?)

Uneori încercarea disperată de-a-ți face un merit din ceea ce ești compensează - într-un fel disperarea încercată atunci cînd înțelegi ceea ce devii de fapt ești tot mai puțin încîntat de

Să-i iubești sufletului golul ne-mărturisit miezul unde cuvintele uneori de-o-ființă cu tine devin sau acolo vor pătrunde mult mai multe tăceri decît cuvinte tăceri al căror sens nu

Există o clipă cînd sufletul devine asemeni unei oglinzi unde oglindirile se desfată în acel răstimp ai putea afla ce ascunde sufletul cînd însuflețește ce

Uneori încerci să scrii despre nimic și anapoeticele sale întru-chipări act autopoetic prin care în lumea oglinzii îți afli opusul cînd nu-l afli în ceea ce presimți și

Cînd s-a întîmplat pierderea identității în oglindă (prin propria oglindire) "ceva" m-a pătruns ...inspirînd ființărilor mele un sens labirintic într-un labirint de sensuri din acea

Uneori gîndul cade/de-cade prin lumina devenind propria beznă alteori precum iubirea vine/de-vine abisul invers al oricărei nașteri după care petrecut și petrecînd (în numele

Te folosești de cuvinte pentru a le depăși ...alteori te lași folosit de aceleași cuvinte spre a te depăși de fapt nu faci altceva decît să inventezi o viață (de fapt viața ta) ...după

Aș vrea să iubesc din nou dar nu mai știu ce dar nu mai știu cum atunci îmi voi închipui voi închipui atît de intens încît se va întru-chipa altceva decît închipuirea cu

Încerc să mă-ntorc și să concentrez în mine (ca-ntr-un punct focal) agonia acestor clipe atunci cuvintele îmi vor da un alt cuprins (în ne-cuprinsul ce nu e doar un

motto: \"ceea ce sîntem cu adevărat nu se poate defini decît prin ceea ce nu sîntem\" Ananda Coomaraswamy Uneori mă simt covîrșit de senzația că ceea ce sînt nu este decît

Ceea ce este lăuntric cuvintelor uneori sufletului îi este prielnic ...unul pe altul se conțin și susțin spre limbul apocrif al celor uitate ...unde sufletul întorcîndu-se asupra lui

Mirele singurătății de unicornul seren este purtat spre tărîmul prea-plin de ajungeri prea-plin de urmele altor visări de beznă secate spre locul unde va afla dacă a fost doar umbră

Sufletul meu uneori încearcă să despartă aversul de revers vrea să-și afle adevăratul început de ecou străviu între \"bezna întunericului\" și mai-lumina lui dar acel început nu-l

Nu toate întîmplările sînt cu totul întîmplătoare atunci cînd exiști pentru o singură dată poate pentru că exiști o singură dată (nu de mai multe ori) totul pentru tine devine

Gîndurile: înalte abisuri adînci culminări care te vor goli de prezent (de răstimpul unde ai propriul loc) spre a crește/descrește mereu altfel între ascundere și absență totuși ce

Într-un Levant de răsfrîngeri și staze erogene (mereu nuntit de ființe ambigene) descumpănit de tot ce-a fost (ori a-mplinit) se leapădă de sine între semne se leapădă parcă prea

Am căpătat obișnuința risipirii ...totuși simt că sufletul meu are nevoie de primenire (de prima menire) de fapt pe acesta o caută ...aceasta este singura lui menire: căutarea - mereu

Înalte abisuri adînci culminări în sufletul golit de opacitățile fricii prea-plin de transparențele visului oare toate acele răsfrîngeri și-nfrîngeri l-au făcut imun la acea