Ești
înger cu cochilie
sau
melc cu aripi?
te-ai ivit
de sub oculte urziri
prin tot mai adînci
culminări
și
nu mai ști
dacă atunci
în clipa dezmărginirii
te vei întoarce
Te-ai născut
cu tot întunericul
și toată lumina
de care vei avea parte
în această viață
dar
încercînd
să te naști de tot
(nu din nou)
prin ceea ce faci
și prefaci
te împotrivești
și
Trupul meu uneori
pare locuit de-un alt trup
ne-ispitit de inerție
(și-ale cărui simțuri
pot să recunoască orice
extaz invers sau închipuit)
sau poate el
nu-mi însoțește
decît
Uneori refuzi
să te re-cunoști
în propria umbră
alteori refuzi
că recunoști că ești
\"ceva\" între
umbră și oglindire
care
la marginea zilei
își lasă sufletul
iar la marginea
Cînd privirea
se contopește
cu ea însăși
(precum sufletul
cu trupul)
atunci simt
cum intru
în rezonanță
cu altceva
decît adîncimea
fără de profunzime
a oglinzii
cu
Durerea
te face să simți
mai intens trupul
în dauna sufletului
te face să simți
cum însuflețirea
se risipește
dinăuntru
în afară
durere care
întoarsă asupra
ei
Rătăcit/rătăcind
nu mai ști cum să pătrunzi
lăuntric cuvintelor:
cu ochii închiși
oriunde cu gîndul
...sau poate
odată cu visul
unde cele uitate
(între beznă și prea-lumină)
semnifică
Erai o ființă
cu prea multe fruntarii
...o ființă
mult prea închisă
în ea însăși
...căreia îi vor crește
crotali erectili pe limbă
dacă în lumea ei apocrifă
cuvintele vor
Veghez
agonia cuvintelor
și-n gordian de semne
încerc să semnific
ori să-mi justific
închipuirea
căci
în ne-știre privind
în aceeași oglindă
mi-am presimțit
și pedeapsa
și
Născut
pentru iubire
(pentru iubirea închipuirii)
pînă la urmă
nu m-am ales
decît cu închipuirea
(cu închipuirea iubirii)
poate
din cauza asta
nu mai simt cum
\"animalul ambiguu al
Contemplînd
vei avea senzația
că ești
concomitent în tot
și conținînd totul
și asta
pentru că atunci
nu exiști
atunci
Ești!
pentru că a exista
înseamnă să fii conștient
numai de
Erai martor
dar nu puteai mărturisi
pentru că n-ai înțeles
ce nu e moartea:
o întoarcere
la starea
de dinainte de viață
unde lumina
nu e decît absența ei
n-ai înțeles
că fără acel
Uneori
lumina orgasmică
precum lumina din vis
devine clipă
pe cît de înaltă
pe atît de lăuntrică
din clipa aceea
obsedat de connubiu
voi deveni \"ceva\"
între înger și melc
(înger cu
Aceeași clipă
conținută
te conține
...iar calea
îți va fi oriunde
dacă toate vor sfîrși
de unde începe
\"inversul Tot\"
totuși
bine-cuvîntînd
se trezește înnăscutul
care nu e din
Iluminare
sau lucidă beție
...după care
nu vei mai ști
ce ești/cine ești
sfărîmate
sînt porțile
risipite pragurile
și rătăcit
mai poți rătăci
niciunde ducînd
căile
rătăcit
mai
Uneori moartea
pare începutul
unui ultim vis
...în lumea asta
în care s-a murit
în numele iubirii
...în lumea asta
în care s-a iubit
în numele morții
poate
de aceea acum
între ce-a
S-a întîmplat
neîntîmplător
să mă nasc
după care undeva
lăuntric lăuntrului
s-a întîmplat \"ceva\"
care mă desparte
de această realitate
unde uneori simt
cum plutesc
dar
atît de
În fiecare din noi
există un adevăr
ne-adeverit
încă
sîntem
oglindirile lui
de mai departe
de mai aproape
mai stinse
ori mai vii
decît noi înșine
în oglindă
poate adeverindu-l
la
Ca un melc(cu aripi)
vei ajunge unde se-nalță
tot mai lăuntric
inima
iar
prin antagoniile sinelui
ca un înger(cu cochilie)
vei ajunge unde închipuirea
este singura realitate
sau
M-a ademenit
cu jocul
firesc de ne-firesc
(ne-firesc de firesc)
al lăuntrului ei
unde
nimic nu este
pur început
pur sfîrșit
unde
totul se conjugă
cu nimicul
unde visul
împreună
motto:
"timpul în care nașterea
e o întoarcere"
Sorin Mărculescu
Te consideri
o ființă ne-hotărîtă
migrînd spre tărîmul Sfinxului
...dar acolo nu poți pătrunde
decît oglindit și
motto:
"Dacă nu totu-i lăuntru,
totu-i lăuntric"
Nicolae Ionel
Să mori
și să te naști din nou
...dar nu
pentru aceeași moarte
...și nici viața
să nu mai fie
Ai vrut
să-ți smulgi
rădăcinile
ai vrut
din cer
să-ți faci
glie
și
descrescînd
altfel să crești
spre cel părăsit
dar
sufletul
sătul de decoctul
isonomiei
n-a mai vrut
să
motto:
\"știu, vom muri
dar cîtă splendoare\"
Daniel Turcea
Te zbați între
umbră și oglindire
vrei
să răzbați acolo
unde prezent nu poți fi
decît visînd viața aceasta
(care
la
