iscru adrian

Se presupune că-n clipa dezmărginirii undeva - în posibil fiecare va deveni (mai mult sau mai puțin) o lumină întru "omniforma lumină" se presupune dar nu se spune dacă atunci - în

Oare îmi merit re-nașterea de-o clipă? ...re-nașterea cumva închipuită unde căderea din propriul timp (într-un alt timp sau ne-timp) nu se întîmplă chiar întîmplător sau de tot?

Te joci de-a viața visînd te joci de-a moartea trăindu-ți visul sau poate viața ta se va sfîrși între vise: între visul tău și visul lumii unde rana vieții din lină

Îngerul este aproapele tău chiar dacă tu ești departele lui cu cît ești tu mai departe cu atît îți este el mai aproape căci numai atunci depărtarea și durata se anulează în

Uneori te simți de prisos ...poate din cauza asta preferi alcoolul cuvintelor devenind vagi presimțiri ne-mai-auzite ecouri certitudinea că înțelesurile lor pînă la urmă îți vor cuprinde

Mă simt înstrăinat de sufletul ce nu poate fi și dincoace/și dincolo de gîndul ce-i seamănă atunci cînd se-ntoarce asupra lui însuși negînd poate ale sufletului sînt și starea/și

Nu mai vrei să fii pe jumătate viu pe jumătate altul (dar cu aceeași umbră cu aceeași oglindire) ...dacă tu în inima ta nu mai simți o altă inimă întrebătoare sau răspunzătoare din

Moartea uneori pare o vamă de care nu vei putea trece decît dăruind ce-ai îndurat spre a nu muri de tot după care mai ușor și împăcat vei trece dincolo unde \"într-o nedureroasă

Latent simt gîndul în care aș vrea să mă desfăt ca-ntr-o lume latentă de aceea acum asumîndu-mi și umbra/și oglindirea încerc să-mi rostesc gîndul poate rostind mă voi

Prea multe respirări au devenit inspirările tale prea multe urme de buze pe buzele tale care uscate (ca de arșița visului) au crăpat sîngerînd a uitare poate din cauza asta acum pe

Ceea ce trece prin tine devine opus visului și neîmplinit vei rămîne dacă acel \"ceva\" dăruit de noapte nu devine o altă viață decît viața ta dacă atunci nu-ți vei da seama că în

Uneori mă încearcă senzația că viața mea (în parte inventată) am mai trăit-o cu mult înainte de-a fi trăit de ea poate din cauza asta acum sînt conștient de acea dorință care

Te închini celor prezise de vise totuși speri ca dorința să nu amplifice durerea de fapt pendulezi între ele la fel de gol la fel de plin de acea înțelegere de dincolo de

Poate pînă la urmă vei înțelege ce altceva sînt cuvintele atunci cînd înseninat de veghe toate acele cuvinte vor fi devenit ecouri între vis și lumină sau covîrșit de-o stăruitoare

Între ființări și desființări nu mai știu care sînt eu și care - altul presupunînd că sînt (dacă sînt) \"ceva\" mai mult decît propria umbră și propria oglindire oare ce voi

Doamne unde oare ți-e grija de ne-starea noastră vătămați adăpostește-ne în ethosul genunii tale și nu ne alunga cît timp purtăm stigma la vedere nu ne alunga din visul unde pe cît

Mă rog cu trupul (cu tot trupul) celor însuflețite mă rog cu sufletul (cu tot sufletul) celor întrupate pe cînd alteori mă rog \"departelui\" care mă încearcă cu

Gînd perpendicular sufletului în acel punct de unde marginile în dezmărginire devin orizonturi crescătoare spre aceeași uitare atît de intimă amintirii acelei amintiri în care

Nu-ți închipui întunericul lăuntric asemeni celui dinafară care-n metastază și-n noian de vipii te cuprinde uneori în pofida lui te simți liber ...mai liber cu gîndul decît cu

Eram nevoit să trăiesc cît mai departe de real ...poate unde trăiam indiferent și iubeam la fel sau trăit de ceea ce trăiesc nu oricînd(și oricum) se va

Cînd totul se va săvîrși întru clipa lăuntrică (clipă cît tot ce-ai trăit lăuntrică pe cît de înaltă) atunci tot ce-ai iubit și tot ce-ai închipuit se vor contopi devenind aceeași

În lăuntrul visului se contopesc amintiri și uitări ...pe cînd tu cu fapta (ce-nfăptuiește în cel ce făptuiește) încerci să le deosebești poate că astfel vei afla taina care crește în

Oglindit și oglinditor în același timp simt cum prin goluri concentrice mă înalț din adînc în-mai-adînc sau atunci totul va fi un gol unde eu voi deveni mai-golul unde golirea