iscru adrian

De ce mai cred în ceea ce închipui dacă ursit mi-a fost vidul oglinzii în mine să-l port? poate m-am născut doar pentru a privi cum cresc/descresc în apele ei nici moarte/nici

Iubire și detașare în același timp dacă timp se mai poate numi clipa nici unui gînd de fapt este timp sublimat de gîndul negînd anume negînd cuvintele ce devin lucruri și lucrurile

Prezent mai mult prin absență uneori ai senzația că ești altul (dezis de același) alteori același (dezis de altul) sau totul nu este decît o închipuire întoarsă asupra ei însăși iar

Uneori devii conștient de prezența simultană a sufletului în trup și a trupului în suflet dar fără să știi cine pe cine poartă și suportă cine pe cine ține și susține fără să

motto: "Absența este o prezență în mine" Carlos Drummond de Andrade Erai obsedat de cuvinte (de cuvintele despre cuvinte) ...și încercînd să fii simțeai cuvintele cum din înțeles se

Presimți că în această lume nu poți fi decît împotriva ta însăți sau totul este consecința unei confuzii între golul lăuntric și Marele gol între vagul subînțeles și ethericul

Ești negativul unei stări ...simbolică ființă a unui sentiment risipit de gînduri ...de irositele gînduri pe care piaza indiferenței le întru-unește în dezvățul de trup totuși arta

Un sfîrșit continuu pare gîndul celui născut doar pentru a muri ne-mai-sperînd în preschimbare totuși cîndva/cumva "ceva" poate-l va lecui de-acele peceți calpe pentru care prea

Plutind între visul tău și visul ei nu-i cere să-ți fie femeie (numai femeie) încînt-o cu ce-ar putea deveni așteptînd să te naști de tot astfel încearcă-i și

Golul din suflet pare uneori consecința cuvintelor adeverite de ceea ce oglindesc ...cuvinte care nu vor fi adevărate cît timp nu devin egale cu ceea ce vei fi uitat ca să-ți poți

motto: "durerea nu-i adevărul e doar purificare" Magda Cârneci Iluzie pare gîndul atunci cînd cauți ce nu poate fi numit ...orizont gîndului este orice durere dar cît de

Uneori ai senzația că iubești viața mai mult decît rostul ei decît sensul ei care se caută pe sine în cel pentru care sufletul nu este decît o însuflețire (mereu repetată) a sinelui de

Să te rogi cu toată liniștea de care ești în stare să te rogi pînă cînd vei deveni conștient că moartea nu este consecința ne-asemănării vieții de dincolo cu viața de aici să te

Simțind absența presimțim Prezența căci numai ea \"se află în lăuntrul contrariului său\" simțind absența \"ceva\" din noi ne separă de noi înșine ...și părem divizați între două

Eram în lume nu lumea în mine eram în durere nu durerea în mine trăiam ca și cum aș visa și nu mai vroiam să mă trezesc din ne-firescul unde sufletul era adevăratul trup iar

Unde vămile putinței și ne-putinței devin aceleași nu tot ce trăiești de la început te va trăi pînă la sfîrșit dar cînd ceea ce trăiești și ceea ce te trăiește se vor contopi în acel

Între menire și primenire pentru fiecare crucea este răscruce răscrucea unde eu nu sper/nu disper nădăjduiesc că iertate îmi vor fi dorințele ce s-au împlinit și judecate numai

Oscilînd între ascundere și absență n-ai mai vrut să fii neîntreg și covîrșit de ce porți în inimă doar început cumva - ajutat de propriul gînd sperai să devii tu însuți ...sperai

Trăind ca și cum ai re-trăi simți/presimți cum crește în tine înstrăinarea de viața asta care este: o clipă venind o clipă trecînd și-ntre ele absența ...însăși absența

Cu sufletul ca un gînd seminal cu gîndul ca un suflet întors (de acolo unde orice sens își are propriul revers) închid ochii și lucrurile devin cuvinte deschid ochii și cuvintele devin

Oare ar fi mai bine dacă speranța s-ar întemeia pe disperare nu disperarea pe speranță? sau măcar pe intenția gîndului care pendulează între extreme: între speranța iubirii și

Te-ai născut visînd iar acum viața ta pare tot mai puțin continuarea acelui vis și ne-dumerit te întrebi: \"m-am născut nemuritor și mor muritor\"? sau m-am născut muritor și mor