motto:
\"Vederea le numește
dar mîna le recunoaște\"
G. Bachelard
Nu mai vrei să fii
un ins neîntreg
și covîrșit de ce porți
în inimă doar început
acum
vrei să purifici un loc
unde cu
motto:
\"omul este visul unei umbre\"
(Pythica VIII vv.95-97 Pindar)
Odată născut
umbrele lucrurilor
nu m-au mai lăsat
să confund
ceeace sînt
cu ceea ce simt
iar acum
îmi spun:
Cu totul alt țel
are cel ce fără-de-contenire
se întreabă: ce înnăscut orient
ascunde clipa
ce n-o poate nega
nimeni?
clipa
cînd iubirea va fi
singurul act
pentru care ar vrea
să rămîmă
Să exiști
este singurul tău țel
să exiști
chiar dacă ești
tot mai absent
din ceea ce se numește
încă real
de aceea
poate n-ar trebui
să crezi numai
în ceea ce închipui
să crezi
Prin
osmotice închipuiri
încerc să-mi asum
timpul(propriul timp)
despre care nu știu
dacă este un timp
lăuntric altui timp
sau un timp
lăuntric numai
lui însuși
încă
nu știu dacă
Uneori cuvintele
devin asemeni
lucrurilor:
preajma noastră
de care uităm
uitîndu-ne
alteori
devin text:
povestesc
despre noi
și
himera gîndului
ne-lămurit
de înțelesul
Aceeași Himeră
îți este ursită
aceeași
își uită plexul
lipit de urechea ta
și
cînd se-nvolbură
îi auzi țipătul lăuntric
îl vezi înflorind
ca un lotus
aceeași se-nalță
din
Ce chip
închipuit
ce asemănare
mereu ne-asemeni
presimt în mine?
cît
despre oglindă
ea mă va privi
în continuare
cu privirea mea
mă va privi
pînă cînd îmi voi aminti
de mine
În realitate
(dacă realitate
se poate numi)
memoria și imaginația
lucrează și devin
adîncul uneia
în cealaltă
și
chiar dacă
\"imaginația este
anterioară memoriei\"
vei trăi
O clipă
m-am rătăcit în văzute
și
nu m-am mai regăsit
același
eram alături
înainte - în urmă
spre răsărit - spre apus
niciodată
nu se vor mai potrivi
sufletul în trup
și tupul
Cum
oare ai putea
să prefaci
adînca singurătate
în cuvinte
cum
oare ai putea
să-i amplifici
(ori să-i exalți)
înțelesul
încît el să cuprindă
o altă inimă
asemeni
unui alt
Uneori
am senzația că devin
altceva/altcineva
decît ar trebui
să fiu
alteori
că devin numai
ca să am de unde pleca
poate
din cauza asta simt
o descumpănire între
suflet și
Ești
pe jumătate vis
sau
mult mai mult
sau poate
mult mai puțin
și asta
pentru că
nu-mi mai amintesc
ce anume ți-am dăruit
ca să ai identitate
printre atîtea
neidentități
ce
Mai întîi va trebui
să te autoconvingi
că sufletul există
că este lăuntric trupului
pe cît îi este trupul
de lăuntric
că indivizibilitatea lui
invizibilă este
cu totul altceva
decît
Oare
ce altceva
ai putea fi - dincolo
de ce ascunzi
negînd?
sau
acel gînd
începînd la ne-sfîrșit
nu-ți mai amintești
cînd anume
ai început să iubești
...acea iubire
de cuvintele ce
Uneori gîndul
în cel ce leagă
cuvîntul
în același timp
dezlegător
este asemeni
unei oglinzi
fără margini
unde
va avea senzația
surprinderii
neantului
sau
poate atunci
neantul îl
Visînd
presimt fapta
asemănătoare morții
...simt că
"infinita reluare de sine"
mereu îmi va fi prag
...peste care
nu voi putea trece
cu ochii deschiși
...sau
fără să fi fost
(...)trebnic
Oare
mai există
în suflet
acel \"loc\"
de unde
văzduh și iubire
se destind
de-odată?
acolo
aș vrea
să mă-ntorc:
de unde Totul
prin toate
se desfată
de unde
Totul prin
Între
ascundere și absență
(nefiind niciuneia parte)
încerc să devin ceea ce sînt
prin ceea ce simt
...și atunci dintr-odată
presimt că lumina din mine
tot mai sărăcită
va (de)curge
fără
Încearcă
să-ți închipui
nu mai încerca
să fii asemeni
unei oglinzi
unde lucrurile
par desăvîrșite
încearcă
să-i întorci sufletului
lumina prin care
cuprinsuri innumibile
devin
tot
Cuvintele
nu dezvăluie
decît în măsura
în care ascund
de fapt
cînd te folosești de ele
simți că și ele
se folosesc
de tine
că dincolo
de folosul lor
cuvintele încep
să se
Uneori simți
cum visul ne-firesc
devine în tine
clipă "a-temporală"
...și-ți dai seama
că atunci - în connubiu
ai fost două ființe
de-odată
îți dai seama
că cel ce nu se naște
și nici
Un sfîrșit continuu
pare gîndul
pentru cel ce nu-i găsește
în sine
rostul rostirii
poate unde
acel gînd
nu prevestește
decît palinodia
îndoitei uitări
dogma imanenței
nu
Între
ceea ce sînt
și ceea ce nu sînt
există \"ceva\" asemeni
unui prag crescător
asemeni dorinței
de-a fi altul
dar și-n altă parte
dorință
oarecum înrudită
cu regresul spre
clipa
