Încercînd
să oglindesc
ceea ce mă oglindește
n-am mai vrut
să mă risipesc
am vrut
să rătăcesc
prin vastitatea visului
ca printr-un altfel
de văzduh
unde
odată pătruns
nu voi mai
Uneori mă închipui proteic
(dar nu întru același Proteu)
...și dezis de acest "eu"
care nu-mi aparține decît
amintindu-mi clipa
...cînd întors
în mine însumi
(și mai aproape departelui
cu un
Ai vrea
să re-trăiești
acea închipuire
și trăind-o
asemeni să te trăiască
și ea
alteori ai vrea
să re-trăiești acel vis
unde s-au întîlnit
umbra și oglindirea
celui ce-ai fi vrut
să
Încearcă
să-mi visezi visul
și să-mi spui apoi
ce ascunde acea
virtuală viață
în numele a ceea ce
am trăit împreună
secătuindu-ne
mîini/ochi/guri
sau poate
adevărata măsură
a
Petrecînd sufletul
gîndul se crede
însuflețit
și-i cere lumină
și beznă îi cere
dar sufletul
mereu l-a uitat
pentru visul
unde mai întîi
s-a răsfrînt
mai apoi
s-a retras
unde
Cu sufletul
numai amintiri
îmi conjur trupul
numai uitări
poate așa
și nu altfel
\"marea uitare\"
îmi va îngădui
să-i devin
aproape
un aproape
mirat și-nminunat
că nu mai
Ești
mereu același
nu evadezi din preajma umbrei
(și o urmezi urmîndu-te)
și
cînd rostești
simți cum devii în nimic
cheagul a-toate-crescător
...un sîmbure
de născare-ncins
și care
Ne-oglindită întocmai
trans-lucida iubire
nu se-ntoarce aceeași
în tine
și gol va fi
oriunde privești
...oriunde
străvederea va fi
orbită de întîia ei
reflectare
iar
ce-ai
Crezînd că are
o singură viață
a încercat să re-trăiască
altfel - nu invers
toate cele ne-trăite
pînă la capăt
(pentru că nu le știa
în el capătul)
de fapt
nu știa
că împotriva
Încă în viață
din această viață
încerci să te-mplinești
întru lumina ce-ai vrea
să devii
...și te rotești
tot mai înalt
în jurul ascunsului
crezînd
sau numai sperînd
întru acea
Născîndu-mă
dintr-un vis am trecut
într-alt vis
...dintr-un vis fără capăt
am trecut într-un vis
ce-mi va fi capătul
vis uneori
atît de exact
exprimat de oglindă
poate de
Sufletul
uneori presimte
ne-mplinirile gîndului
ce sînt tot atîtea nuntiri
pentru inima ta
încercată
de toate in-finirile
(pentru inima ta
ce-a stăvilit
frica de nicăieri
cu iubirea
de
Uneori gîndul
pare metafora
învierii
alteori
o altfel de naștere
unde lumina este
înlocuită de oglindă
și reflectările ei
dar oare
voi mai putea fi?
oare
voi putea fi
fără să-mi
Zadarnic
caută gîndul
un loc anume
unde să-și reverse
actul închipuitor
de ecouri
(cît mai adînc)
de unde
a-tot-cuprinzător
\"numinosul\"
uneori se destinde
zămislind
o altă lume
o
Închipuirea
uneori trece
prin mine
îndoind
trans-lucidul
trece
dezmărginind
cuvintelor
înțelesul
cînd
nu-l preface
în mult prea multe
ecouri
de aceea
întru sfinția
tuturor
Uneori realitatea
pare prelungirea
unui vis
...alteori visul
pare prelungirea
acestei realități
și
nu știi dacă
mai poți exista
și altfel
...nu doar prin
ne-potrivite potriviri
prin
Cum oare
voi suporta dedublarea
dubla existență:
într-una uitînd
într-alta amintindu-mi
existențe
care de fapt sînt
una oglindirea
celeilalte
una umbra
celeilalte
încît
nu mai
În vag
în vagul cuvintelor
se risipește lumina
din gînd
iar tu întru
neînțeleasa libertate
nu vei urca/nu vei coborî
cît timp acele cuvinte
nu te ajută - mereu altfel
să fii
cît
Ce altceva voi fi
născut a doua oară
dacă speranța
va fi fost abolită
...iar binele
va fi fiind o altă povară
în ne-firescul unde
ceea ce sînt nu e
și ceea ce simt?
sau
pentru că
Uneori cugetul
seamănă cu oglinda
unde privești - parcă
prea sigur de întîlnirea
cu tine însuți
unde privind
tot mai intens
simți că altcineva
te privește
simți
că ești
Uneori te simți
de parcă ai avea
aripi lăuntrice
alteori - de parcă
lăuntrul tău ar fi
cochilia unui melc
unde crește/descrește
himera gîndului
ne-lămurit
de înțelesul visului
vis
Negînd
fără de contenire
făpturile răstimpului
își închipuie
că trăiesc ne-trăitul
cînd de fapt
în lumea lor
de oglindiri oglindite
nimic și nimeni
nu mai intră în identitate
cu
Cît timp
îmi gîndesc viața
nu sînt același
nu sînt altul
sînt altfel
și
trăindu-mi moartea
odată cu viața
îi voi da vieții
un cu totul alt
înțeles
sau
orientat spre
propria
Într-o lume
dedusă din absențe
(și din suflet absentă)
închipuirea
prin omniforme nevroze
împarte totul
între văzut și ne-văzut
între privire și vedere
dar
cînd sufletul
își va
