iscru adrian

Ești consecința propriilor acte/eșecuri/erori și ne-mai-acceptînd nuanțele nu mai înțelegi nimic din limba destinului așa cum nu mai înțelegi o limbă moartă sau ne-mai-acceptînd dubla

Ca mai toate lucrurile care au un sfîrșit pentru că au un început și tu ai un sens un anume sens dar asta nu înseamnă că îl și poți dovedi că-l poți adeveri fiind adeverit de ceea

Nu căuta prea adînc în suflet acolo ar putea fi doar gol pur și vei dispera sperînd sau poate acolo covîrșit vei fi de vîlva semnelor care prea mult prea de-mult ascund ceea ce

Orice cunoaștere de sine este de fapt o re-cunoaștere ...chiar și pentru cel care nu știe ce este mulțimea vagă a cuvintelor sale ...și nici ce este în el acel "este" poate din

Viața e sensul sensul e viața ...sau toate astea sînt numai cuvinte care deosebesc viața de trăirea ei ...de acea trăire cînd ești același și simultan opusul tău sau această

Avînd o excentrică formă lăuntrică nu mai deosebești oglindirea de oglinda unde privindu-ți privirea re-simți altfel ce-ai simțit atunci cînd - parcă mai îndepărtat de ce-ai fi vrut să

Ești o ființă ne-isprăvită cu sufletul în descumpănire ...locuind numai timpul nu și visul unde ai putea să-i presimți timpului reversul poate din cauza asta acum ispășirea ta este

Mai avem oare căderea de-a iubi iubirea? sau numai vom pendula între umbră și oglindire între ascundere și absență și de frica înlocuirii cu ceea ce ființăm cu fiece

motto: "Noi nu înțelegem, doar presimțim" Magda Cârneci Uneori presimțim efectul pervers al realității: prelungirea lucrurilor în noi ...și a noastră în lucruri (căci între

Negînd fără de contenire făpturile răstimpului își închipuie că trăiesc de-ne-trăitul ...cînd de fapt în lumea lor de oglindiri oglindite nimic și nimeni nu mai intră în identitate cu

În vis uneori viața și moartea sînt totuna (cînd de fapt sînt oglindire una celeilalte sînt umbră una celeilalte) atunci vei avea senzația că ești consecința împotrivirilor și

Obsedat (sau poate posedat) de superstiția rațiunii atotsuficiente încerci să-ți dai seama dacă a trăi este totuna cu dorința de ceva anume dacă nu cumva este totuna cu acea dorință de

Presimți uneori \"calmul obiectiv al lucrurilor\" ...de fapt speri ca lucrurile să-ți dea ceva din liniștea lor iar tu să le dai ceva din ne-liniștea ta de fapt totul este un joc între

Nu există decît o singură și unică libertate și aceea lăuntrică ...în afară ne-fiind decît reflectările ei mai clare/mai obscure ...după cum cuvintele se întorc împotriva ta sau tu

Iubind uneori ai senzația că ești și același/și altul ...atunci ai senzația că întru alt suflet ți-ai putea afla adevăratul înțeles dar ca să-ți înțelegi cu adevărat

motto: "e poate iar vremea argumentelor poetice" Sorin Mărculescu Dezmărginește-ți închipuirea și conjugă-te întru prezența tuturor absențelor ei doar atunci înălțătoarele

În lumea asta parcă întoarsă pe dos dorințele par (sau devin) tot mai mult măști in-de-finite măști ascunzîndu-se una pe alta una într-alta de aceea tu vezi numai una dar

Cu ceea ce oglindesc cuvintele încerc să alcătuiesc un labirint identic celui ascuns dar fără să destăinui adevăratele izotropii ale departelui care crește în lăuntrul meu cu

Cînd înțelegerea devine iubire iar iubirea înțelegere te cuprinde bucuria ca o întindere pe care simțurile n-o recunosc n-o recunosc identică cu orientul invers acelor

Eu și Îngerul meu (El prin mine și ei prin El) \"întru Același\" sîntem unul celuilalt și-nțelesul/și reversul împreună căutăm un sens acolo unde absența devine Prezența unde eu aș

Oscilezi între orgasm și extaz ...de fapt orgasmul este un extaz pe dos nu o negare ...pentru că a nega înseamnă a afirma contrariul înseamnă a te afirma drept contrariul tău

Ce altceva sînt toate între alcool și mir ”dacă totul îmi e cunoscut și a trăi nu este decît a re-cunoaște” dacă totul a fost scris iar a trăi nu înseamnă decît a re-scrie aceleași