motto:
\"și omul abisul invers
al acelor orizonturi\"
Sorin Mărculescu
Uneori - parcă
eliberat de timp
liber de propriul trup
am senzația vă trăiesc
în clipa dinainte
unde
Sînt cuvinte
în care nu mai crezi
...iar gîndul
parcă altfel cuprins
lăuntric te îndeamnă
să-i cauți
preajma de ecouri
ne-ajunse la capăt
în aceeași viață
în această viață
viață
despre
Trăim
fără să știm
ce trăim
căutăm
fără să știm
ce căutăm
căutăm
privind în oglindă
defotmată oglindă
unde însuflețiri
și desuflețiri
se confundă
unde tu obsedat
tot mai
Uneori timpul
devine cuvinte
...alteori
devine altfel
prin cuvinte
și
va trebui
să-l înduri
ca să nu te doară
prea tare
ceea ce uitarea
nu-ți îngăduie
să uiți
căci
este de datoria
Nimic
nu pare mai pur
decît acel gînd
care negînd
devine
unde absența
îi este cuprins
dar oare
ce-ar mai putea ființa
în acel loc/ne-loc
mocnind de vîlve?
vîlve
ce nu-nsoțesc
decît
Într-un fals echilibru
gîndul (paroxism între
absență și prezență)
cumpănește ceea ce sînt
...și-n toate cutreieră
cuprins dînd
celor ne-știute
atunci
voi presimți
"asemănarea"
O clipă
din tăcerea prea-naltă
îmi doresc
pentru singurătate
...pentru acea singurătate
unde eliberate cuvinte
mă vor cuprinde
ca-ntemnița unei libertăți
vinovate
sau
poate
Iubind
singurătatea
nu se sfîrșește
re-naște egală iubirii
dacă iubirii
nu-i poți întoarce
ce ți-a dăruit
doar început
dacă lăuntric
acelui timp
(sau ne-timp)
nu se
Contemplarea
uneori face
din ieșirea din sine
și-ntoarcerea în sine
același act
atunci
mă simt ambiguu
și orientat
oarecum invers
față de \"matria\"
devenită materie
devenită
materia
Privindu-ți privirea
simți că de fapt
absența din tine
nu este totuna
cu absența ta
simți
că oroarea
de propria absență
este totuna
cu dorul de ea
iar alteori
cu dorul de clipa
cînd
Refuz
orice drept de a privi
dacă cele privite
nu mă ajută să văd
în-mai-adînc
de mine însumi
dacă ele
nu mă vor ajuta
atunci ochii mei vor uita
să mai vadă
...dacă nu mai văd
voi
Fiecare
are în sine
un echilibru născut
din contopirea
tuturor dezechilibrelor
ce sînt
tot atîtea gînduri
despre
acea obsesie
sau poate ficțiune
cumva erotică
(dar nu profanatoare)
în
Infinite par treptele
înălțării spre libertate
cînd în mine durerea
devine intensă durată
...de aceea poate
încerc să închipui
din ceva/din ce este
"forme-gînduri"
care să cuprindă
toată
Uneori
Îngerii par
gînduri ce rătăcesc
prin labirintul
de oglinzi
al memoriei
de fapt
ei nu fac
decît să caute
acel loc/ne-loc
unde gîndurile
gîndindu-se
pe ele însele
devin
un alt
Cum
voi recunoaște
adevărata trecere
dacă în adîncimea
fără de profunzime
a oglinzii
nu se întîmplă
nimic?
dacă
privindu-mi privirea
mai-în-adînc
de mine însumi
nu se întîmplă
nimic
Visînd
uneori s-a întîmplat
să re-simt
acel entuziasm
pentru care am iubit
mai mult iubirea
decît viața
entuziasm
petrecut dintr-odată
și de-odată
cu ceea ce este
propriu și
Uneori cuvintele
îmi dau o clipă
de echilibru
cît să-mi închipui
\"ceva\" prin care
să devin
diferit
de percepțiile mele
deosebit
de sentimentele mele
și unele și altele
sînt părți ale
Contemplarea
uneori înseamnă
a pătrunde dincolo
de orice început
de orice sfîrșit
înseamnă
a trăi cumva
altfel ne-trăitul
ce însuflețește
visul
dar
și acea dorință
care
Uneori asist
la nașterea clipei
fiind în ea
dar
și-n afara ei
atunci
am senzația
că realitatea există
numai ca oglindire
cînd
de fapt atunci
oglinda și oglindirea
nu erau -
Ne-iertat
va fi sufletul
de mulțimea vagă
a neîmplinirilor sale
așa cum
nici tu de moarte
nu vei fi iertat
chiar dacă
într-un fel ai anticipat
ipotetica contopire
spre care
Simt uneori
împotrivirea cuvintelor
și descumpănit mă mir
de utopia disimulată
în cuprinsul lor
poate din cauza asta
atunci cînd îmi privesc
privirea încerc
să re-creez scena
în care
