iscru adrian

Sufletul uneori pare concentric visului pare înnăscut visului unde singurul trup pe potrivă este însuflețit de alt vis tot atît de viu dar parcă nu atît de liber nu atît de

Acolo unde lumina și răstimpul oglindirii se contopesc simt cum sufletul se desfată cum crește covîrșindu-mă cu presimțirile lui niciodată aceleași poate cîndva le voi

Cînd sufletul va numi aproape tîrziul atunci \"departele\" îți va re-aminti că orice început poartă în sine propriul sfîrșit poate așa îți vei da seama de ce sensul morții nu este

Cînd se va întîmpla consonarea în numele căreia sînt ex-centric un sens labirintic într-un labirint de sensuri voi avea și pendulînd între vise (între visul meu și visul

Deși s-a întîmplat de-mult contopirea sufletului cu trupul de cîte ori visez mă simt neîntreg (de fapt simt că-mi lipsește ceva) totuși pe mine în mine mă caut același cînd eu de

In-de-finită pare amintirea și acea stare ce-o urmăm urmîndu-ne de fapt nu-i urmăm decît închipuirea identică aproape cu ceea ce căutăm să cauți fără teamă de întîlnirea cu tine

Nu tot ce rămîne în urmă devine urmă (de urmat) de cel ce nu vrea să devină umbra propriei umbre nu vrea să devină pe cît de inactual pe atît de echivoc prin dedublarea lui în

Te-ai născut odată cu tot întunericul și toată lumina acestei vieți te-ai născut întru acel gol presupus altfel totuși același unde oroarea de vid și dorul de vid se

Și vom ajunge să credem că noi nu sîntem decît obiecte de fapt am devenit obiectele propriilor confuzii sau din cauza prea multor confuzii vom fi devenit obiectele unor

Nu vom ne-muri întru identic fără adeverirea sufletului suflet - uneori asemeni gîndului continuu semnificant între el și tine se nasc și mor tot mai multe cuvinte prin care tu ai

O aceeași Himeră în dureroasă dorință îmi preface trupul cotropit de ne-firești închipuiri cu visele ei mă ademenește și se petrece prin mine peste lume risipindu-se în clare ecouri în

Încerci să-ți amintești clipa nașterii cînd s-a întîmplat \"ceva\" mai presus de orice întîmplare din acea clipă mai mult decît cunoscînd va trebui să duci pînă la

Lucidă înminunare cînd cel ce caută se regăsește în ce-a căutat cînd se regăsește suferind angoasa și seninul prin tot ce va fi metaforat lucidă înminunare și totuși

motto: "Totul a fost spus înainte de-a fi fost spus" Fernando Pessoa Mă simt prea-plin de cuvinte de-ne-rostit încă presimțirea lor este asemeni ființei mele de-acum în

Adeverită moartea îți de-termină viața unde ”eul” - ca măsură a tuturor lucrurilor face tot mai mult jocul cuvintelor și toate astea pentru că nu-ți dai seama că viața ta - de acum este

Viața ta uneori seamănă cu iubirea (de ceva anume? de nimic anume?) totuși simți cum ceva te apasă și între acea apăsare și ne-păsare plăceri profund induse te determină să

Uneori sufletul pare o întoarsă lumină în ea însăși atunci simți nevoia să vezi - din nou cele întrevăzute cu ajutorul ei să vezi nu doar oglindirea repetatelor

motto: "murim spre viață sau murim spre moarte" Daniel Turcea "Intrăm în moarte de prea multă viață" ...sau intrăm în viață de prea multă moarte viață ce ne-a fost dată spre a

Uneori am senzația că sînt trăit de la celălalt capăt al vieții alteori că sînt zoographul închipuirii dar și al iubirii ce începe din mine spre a cuprinde totul (fără

Cuprinzînd nu mai vreau să fiu surprins asupra faptei care doar zgomot face din toate prin toate (în zgomot preface totul prin toate) nu mai vreau să fiu cuprins dacă ceea ce

Uneori am senzația că o umbră mă locuiește în pofida faptului că tot atunci mă simt aproape de lumina unde sufletul se ascunde de însuflețirile și desuflețirile sale unde sufletul se

Să-mi trăiesc gîndul negîndu-l dar nu pentru a-l sfîrși pentru a-l depăși pentru a-l săvîrși de-săvîrșindu-l așa cum moartea îmi va desăvîrși nașterea ...dacă mă voi fi născut cu

Între lumea așa cum este și lumea așa cum ar trebui să fie există(precum în vis) o clipă cînd moartea este mai aproape decît viața (cînd simți moartea mult mai aproape decît