Iris Cruceru

Dragul meu drag! Povestea nașterii tale e una simplă și hazlie în același timp: te-am dorit și ai venit, băiat. Dacă până în cea de-a opta lună de sarcină doctorii au spus ca vom avea o fetiță,

Se apropie cu pasi repezi sfarsitul de an. Duca-se pe pustii, ca un an mai amar inca n-am avut! Avea romanul o vorba pe la sarbatori: “cand ne-o fi mai greu, ca acum sa ne fie!” Vorba asta cred ca

M-am nascut adesea, dupa ce Dumnezeu m-a daruit parintilor mei. Ei au fost bucurosi tot timpul, eu am fost trista la inceput pentru ca ma voiam o floare sau un fluture si ma priveam in oglinda

In joaca noastra ghidusa de-a virtualitatea fara limite, marea mi te-a adus pana in pragul fericirii. A fost momentul in care timpul si-a oprit respiratia. La inceput a fost cuvantul, cu care

Într-o senină zi de primăvară îndelung așteptată, cînd speranța trezită mijește în zori și te face să-ți lași visele să alerge înaintea vremii, uitându-ți vârsta, n-am avut de lucru și m-am

Ai zâmbit și viața mea s-a primenit în verde, adăpându-și fericirea din izvorul privirii tale. Ai oftat… am tresărit și cerul și-a slobozit zăgazurile îngijorării, peste ziua sufletului meu,

Barbatul intre doua varste din fata ei, imbracat cu o roba neagra si cu o mina foarte sobra, care-ti dadea sentimentul ca nu zambise niciodata in viata lui, continua sa le vorbeasca celor doua

Am visat nefericirea. Umbră zăludă insinuată tăcut în visul vieții mele, cu obraji de ceară și ochi de tristețe bătrână, lăcrimând fierbinte pe scoarța timpului meu, pân’ ce râuri de lavă să

Frunze purtate de vânt, osul pământului înțepenit în rutina cuvintelor nerostite, scârțâit de țâțână a vremii, neunsă de când pruncii visau în culori povești auzite in pântecul mamei, doruri

Mă trezesc adesea, dimineața, cu ochii plini de primăvara renașterii mele. O caut cu sufletul dincolo de geamul ferestrei, sperând că verdele ei crud va spăla de vise negre mintea mea, care se

In general, daca vrei sa vezi stelele, iti privesti sufletul, iar cand vrei sa-ti vezi sufletul, iti ridici privirea spre stele. Dar sunt momente in viata cand, oricat te-ai uita in suflet, nu

In fata oglinzii, printre firele rebele de par, cazute straniu peste seninul verde al ochilor, imi privesc viata cu detasarea unuia sau altuia – spectator la vietile altora. Cred ca-mi

Unii se nasc orbi si ajung sa simta viata intr-un fel pe care vazatorii nu-l vor trai niciodata, asa ca-mi vine sa va strig: hai sa ne legam la ochi ca sa putem trai! Altii se nasc vii si

Era o zi obișnuită de vară, in care soarele imbrațișa cu frenezie o mare limpede ca lacrima de fecioară neprihanită. Se plimba singură pe nisipul fierbinte, cu părul aruncând în urmă-i străluciri de

Soarele-i sus, luna coboara pe geana, marea suspina la tarm, fara sa doara. Eu… intre ele, pierduta-ntr-o toamna, respir adanc, primul sarut si ultima seara. Sunt doar o chitara

N-am mai vorbit de tine, dar nu te-am uitat. N-am vorbit de tine ca o razbunare postuma pentru ca nu te-am putut face sa intelegi… As fi vrut. Nu te-am mai vazut de la cearta noastra si apoi,

Timpul alerga înaintea ei fără să-l poată opri, dar nici măcar nu-și propusese asta. Demult, în viața asta sau poate într-o altă viată, avusese iluzia că timpul face jogging in jurul ei, dar acum se

Odata, demult, tocmai cand imi luasem inima in dinti si-i ceream vietii socoteala pentru iubirea pierduta parca prea curand, destinul se hotari sa-mi dea o lectie: intr-o zi neprimenita de toamna

Mai departe de prima pagina n-am reusit sa trec. Desi am trait viata fila cu fila, tot indragostita am ramas…de viata. Dar viata mi-am pus-o gaj la banca si acum primesc ultimatumuri prin

Mai stii cum pictam vise pe o frunza de stejar? Dimineata pictam roua sarutului si candoarea gandului, rasaritul soarelui si zambetul cerului, lumina din privirea ta si primavara din a

Stau pe un scaun rosu intr-un vagon invechit, scanteind neghiob pe umarul sinelor fierbinti, teoretic paralele ca vietile calatorilor pe care ii conduce sarguincios spre rutina zilnica. Un prieten

În urma mea văd tăcerea. Oasele timpului meu, adunate în scheletele iubirilor trecute, zac in colbul drumului, vlăguite. Marea ascultă ecouri frânte în asfințit, dincolo de marginea lumii