Iris Cruceru

Din nou am regăsit in textul tău multă sensibilitate. Dar am aflat și un soi de speranță resemnată într-un alt început. M-a frapat, pentru că eu n-am reușit să-mi văd mama decât în trecut, prin prisma prezentului. Și mi-a plăcut această idee cât se poate de adevărată, că lumea nu se sfârșește, atâta timp cât în suflet purtăm iubire. Dar dacă se sfârșește?
Mi-a plăcut ce am citit! Mult noroc!

Foarte frumos! Un text în care m-am regasit, de o sensibilitate aparte. În primul moment am avut senzația că cineva mi-a citit gândurile pe care nu le-am știut pune în cuvinte. Doar finalul era ușor altfel. Mi-aș fi dorit, într-adevar, un alt final, dar asta era doar în gândurile mele... am înțeles că finalul tău poate fi diferit. Din păcate nici eu n-am învățat să dau steluța, dar ai mai multe stele din partea mea. Multă inspitație în continuare!

Am recorectat si acest text, sper că nu am scăpat nimic. Mulțumesc!

Multumesc foarte mult, in primul rand pentru trecere! Cuvintele tale ma fac sa ma gandesc la irisi... stii ca irisii se nasc de regula in locuri mlastinoase.
Cat despre diacritice... stiu ca este o problema, dar pentru ca scriu numai ce simt si doar din placere, nu m-a preocupat niciodata acest aspect, lasandu-ma prada obisnuintei. La felul cum ai spus-o tu acum... "mi-a fost greu sa citesc...", ma voi gandi sa fac ceva in acest sens. Multumesc inca o data, urarile tale sunt si urarile mele pentru tine. Numai bine!

pe mine m-ai cucerit cu acest text si chiar acea explozie din final mi se pare potrivita, pentru ca da, totul se petrece in interior, dar explozia este doar manifestarea visului si visul tau vrea o evadare din rana. dar pana la urmaa, fiecare interpreteaza cum simte aceste versuri si important ramane numai cum le-ai simtit tu. foarte frumos!

adevarat, am o problema cu diacriticele
va multumesc pentru comentariu!

Imi place.... mai ales ideea de a cauta sufletul acolo unde timpul si-a lasat amprenta.

Sa speram ca nu chiar asa, Stefan, dar asta nu inseamna ca nu se intampla, din pacate. Nu toti avem forta de a depasi incercarile la care viata ne supune, unii dintre noi se lasa coplesiti si, daca inchidem ochii, nu inseamna ca realitatea nu mai exista.) Multumesc pentru comentariu!