Poezie
Iubitule, tie!
Si eu totusi mor
1 min lectură·
Mediu
Despletită si uitată pe cărarea
Care nu o să ducă niciodată către mine
În care minciuna zace în liane așteptându-ți pașii
Mult prea reci, tălpi mult prea desculțe
Pe pământul plin de cioburi speriate
Și de iubiri
Goale trupurile întinse în așteptarea nesfârșită..
Mai zi-mi odată cu buzele-ncleștate
Credința ta fără de subsol, fără temelii
Fără alt motiv decât încăpățanarea rece a minții
De a iubi ideea de mine fără să mă vezi
Fără să mă iei in brațe, filozofezi doar căldura mea
Bolnavă de tine,
De sângele meu roșu de tine, învolburat și VIU!
011.906
0
Dumnezeule, cu fiecare poezie pe care o citesc, creste in mine teama aceasta...
Dureri cutremurande descopar eu in visele tale, culori si imagini... atat de personale mie...
Ma opresc pana nu spun vreo prostie...
\"Fără să mă iei in brațe, filozofezi doar căldura mea
Bolnavă de tine,
De sângele meu roșu de tine, învolburat și VIU!\"
Nu pot spune decat atata, dulce Iris: Ce traire...
Drag,
Dor