Contra-argument

Poezia noastră nu-i val! E filigramul stors din suferință, Perlă a obsesiilor scufundate adânc, prea adânc În subconștientul molatec al cărnii. Poezia noastră nu moare cu clipa! E ceara ce lipește aripile Și însăși căldura ce atât de clar Desparte fulgul diafan de cerneala Care prin insăși începutul său acceptă sfârșitul. Poezia noastră nu! Întrerupe propriile-i gânduri Pentru a se rescrie în ochii \'celuia Ce o citește.Renaște! Crud crez al suferinței Pântec roditor de destine spulberate. Poezia noastră! Perpetuum mobile al unei explicații; Manifestarea proteică a ceva ce nu a fost Și nu are să fie niciodată Mai mult decât filigramul unei iluzii.